Aşteptări minimale

De la prezidenţiabilul pe care-l voi vota în turul doi, dacă va cîştiga, am aşteptări minimale. Minimale, dar în acord cu propriile opţiuni de susţinător al „loviturii de stat“ din vara lui 2012, sfidat de intervenţia şi argumentele celor care au reprimat voinţa a 7,4 milioane de alegători. De la challengerul lui nu aştept nimic. Sînt, de fapt, nemulţumit de prestaţia tuturor prezidenţiabililor: toţi 14, dintre care 5 nu aveau ce căuta în competiţie. Mă regăsesc, la nivelul aşteptărilor maximale, într-un text publicat recent pe platforma CriticAtac („Punctele somaţiei CriticAtac: programul e mai important decît preşedintele“). Cum însă un asemenea program e inaplicabil în România, mă limitez la aşteptările minimale. Aştept, de exemplu, limitarea prezenţei în aparatul de stat a celor care au legitimat ideologia autocolonială a regimului Băsescu şi politicile din perioada 2009-2012. Aştept, în consecinţă, ca preşedintele votat de mine să nu se înconjoare de „intelectualii lui Băsescu“ şi spin doctor-ii contributori, să nu convină agendei propagandistice a „dreptei civilizatoare“ şi să nu se facă apologetul unei ideologii exclusiviste. Mai aştept ca prezidenţiabilul pe care-l voi vota în turul doi să fie inaderent la politicile de austeritate impuse în 2010 de Troică, Partidul Popular European şi cancelarul Angela […]