AVALON. Horror în Basarabia

Nu sînt multe cărţi de istorie românească a căror lectură oripilează, zguduie, te întorc pe dos azvîrlindu-te în mizantropie. Din cele citite pînă astăzi mi se impun eseul lui Virgil Ierunca, Fenomenul Piteşti (1990, ed. a II-a: 2007), sinteza în 4 volume a lui Jean Ancel, Contribuţii la Istoria României. Problema evreiască 1933-1944 (vol. I-II: 2001; vol. III-IV: 2003) şi cea despre Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iaşi, 29 iunie 1941 (2005), eseurile Ruxandrei Cesereanu, Călătorie spre centrul infernului. Gulagul în conştiinţa românească (1998, ed. a II-a: 2005) şi Panopticum. Tortura politică în secolul XX (2001). În 2008, acestora li s-a alăturat volumul Larisei Turea, Cartea foametei (Bucureşti, Editura Curtea Veche, 2008, 480 p.), completînd o antologie a cruzimii aberante a secolului al XX-lea în care intră şi alte mărturii, precum cele despre excesele horthyste împotriva românilor ardeleni din Transilvania de nord-vest, după Dictatul de la Viena sau cele despre deportarea saşilor şi şvabilor în URSS şi, la noi, în Dobrogea.   Dar cercetarea Larisei Turea impresionează pentru că porneşte, ca orice investigaţie veritabil asumată, dintr-o împrejurare de viaţă: „…copilăria mi-a fost bîntuită de silueta unei femei slabe, gîrbovite, care, pe atunci, mi se părea bătrînă ca munţii. Mă […]