AVALON. Imaginar românesc
- 11-12-2015
- Nr. 802
-
Ovidiu PECICAN
- Rubrici
- 0 Comentarii
Scriind despre imaginar – şi încă despre cel din Evul de Mijloc, medium aevum –, Laura Mesina promite o contribuţie într-un domeniu privilegiat. Pe aici a trecut Jacques Le Goff, cu ani în urmă, iar faptul că volumul lui, tradus curînd după Revoluţie şi în limba română, a făcut şcoală prin aceste părţi de lume nu poate decît să stîrnească mari speranţe. Sub acest aspect, autoarea la care mă refer aici, chiar dacă nu a absolvit cursurile unei facultăţi de istorie, fiind formată profesional în ambianţa Literelor, se înscrie în zona de interes cultivată de istoriografia franceză, prin cel deja menţionat, prin Évelyne Patlagean şi prin alţi contributori la elucidarea chestiunilor relevante pentru domeniu. Imaginarul medieval. Forme şi teorii (Iaşi, Institutul European, 2015, 234 p.) pune în circulaţie o contribuţie românească la clarificarea chestiunii imaginarului medieval. „Ce este imaginarul, cum poate fi el înţeles şi «citit»? […] Imaginarul este o lume interioară, surprinzător de ordonată, a mentalului colectiv; deşi simplă, ea se dovedeşte mereu eficientă, pentru că de aici provin răspunsurile comunităţii, pe baza unor scheme de memorare, active mai ales în culturi predominant orale, în ea sînt «păstrate» arhetipuri şi mituri identitare, simboluri şi modele istorice“. Problema cu imaginarul […]