Avalon. Istorii dispreţuite

  • Recomandă articolul
După Andrei Marga, doar două sînt tipurile de istorie practicate după 1989 în România. Primul este desemnat – cu elan pamfletar – drept „istorie liricoidă“. Caracteristica de bază a acestuia se referă la tipul de retorică textuală pe care îl propune, şi nu la modalitatea cunoaşterii, căci, în fapt, este vorba despre o variantă a istoriografiei de vulgarizare ştiinţifică în care predomină accentele lirice, nu aporturile ştiinţifice. Nimic nou în privinţa vulgarizării ştiinţei, modalitate cu efecte benefice în domeniul răspîndirii rezultatelor de specialitate atunci cînd opera este clar alcătuită şi expusă. Andrei Marga remarcă faptul că, în acest tip de abordare, „se caută detalii a căror etalare într-un peisaj cu puţine noutăţi pare contribuţie“, dar că „nu se atinge rigoarea profesională“. El constată că, în perioada din urmă, această preferinţă pentru vulgarizarea caracterizată de preferinţa pentru „lirism“, care substituie interesul pentru ştiinţa propriu-zisă, îndeplineşte un rol neinocent: „Se caută aplauzele diferiţilor propagandişti“. Ar fi vorba deci despre popularizarea istoriei într-o formulă servilă faţă de un anume tip de propagandă politică. Observaţiile sînt pasabile, dar nu aduc nimic nou. Le-a făcut, cu toate detaliile necesare, Lucian Boia, într-o carte repede clasicizată, apărută în anii 1990 şi reeditată de atunci de vreo […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.