Avalon. Lămuriri despre istoria contemporană

În mod oarecum neașteptat, filozofia și epistemologia istorică nestînd în centrul intereselor lui profesionale și intelectuale, Andrei Marga enunță cîteva judecăți de valoare cu privire la acest domeniu într-un text de prezentare a traducerii unei conscripții austriece de către o echipă de cercetători conduși de Ladislau Gyemánt, în iulie 2016. După fostul decan al Facultății de Istorie și Filozofie (devenit ulterior prorector și apoi rector al Universității clujene, de două ori ministru și, în fine, lider al Institutului Cultu­ral Român), scena istoriografiei române din ultimii șaptezeci de ani are cîteva caracteristici: „[…] în perioada postbelică, în România a fost dominantă o vreme «scrierea explicit ideologică a istoriei». Începînd cu 1964, viziunea internaționalistă a stîngii de atunci a cedat preponderența unei viziuni mai înfiptă în solul vieții, patriotică. Dar ambele, și «scrierea explicit ideologică» și «scrierea patriotică a istoriei», au operat reconstituiri ale faptelor prin prisma clasei sociale, respectiv a națiunii biruitoare“. Deja, în această evaluare, eroarea de interpretare își face loc, căci și după 1964 marxismul a rămas ideologia care a călăuzit, prin presiuni de sus, condeiele istoricilor oficiali, chiar dacă s-au operat mutații de accente în sensul evidențierii valorilor naționale, o vreme eludate (în anii 1950, în vremea lui […]