AVALON. O rememorare și o provocare

Au trecut zece ani de la plecarea dintre noi a istoricului Pompiliu Teodor (19 iulie 1930-septembrie 2001), lider de școală istoriografică, expert în iluminismul românesc din provincia intracarpatică și profesor de înaltă ținută al Universității clujene. Zilele trecute, într-o lumină aurie de început autumnal cum numai la poalele Feleacului se poate descoperi, a avut loc comemorarea prilejuită de acest deceniu în care doar cărțile și amintirea firii energice și empatice a dascălului au rămas în preajma foștilor săi discipoli. Desigur, „doar“ este un fel de a spune, căci volumele semnate de Pompiliu Teodor sînt, în continuare, repere constante în profesia de explorator al trecutului românesc, chiar dacă nu este deloc ușor să le găsești în afara bibliotecilor publice. Deși este greu de cuprins într-o privire succintă pluralitatea orizonturilor istoriografice în care profesorul s-a exersat – și care includ istoria scrisului istoric, istoria bisericilor din Transilvania modernă, emergența unui spirit național la românii din partea de vest a țării și istoria primei noastre modernități (în sintezele colective unde a semnat capitole) –, trebuie adăugat că toate acestea reprezentau, în anii ’60 și ’70, direcții complementare menite să recupereze, după rollerismul din deceniul precedent, veridicitatea unui tablou istoric românesc alterat de ideologia […]