AVALON. Portrete cu teză

La prima vedere, ceea ce propune Dan Berindei în seria de Portrete istorice ale românilor. Domni, regi, eroi, cărturari, oameni politici, literaţi (Editura Compania, Bucureşti, 2009) este un şir de modele umane. Miza pariului istoricului va fi, aşadar, exemplaritatea, iar oferta făcută cititorului este de a-şi alege, dintr-o galerie special selectată, modelele întru românitate. Bătălia academicianului, purtată cu armele vîrstei sale şi cu ajutorul unui schematism simplificator care putea lipsi – întrucît, în acest registru, Dumitru Almaş era mult mai înzestrat stilistic şi poseda o retorică mai prizabilă – este condusă, astfel, în numele naţionalismului. „Românii de azi să-şi fi pierdut încrederea în românitate?“, se întreabă retoric portretistul. „Cu siguranţă, nu. Îndură, în schimb, un serios asalt propagandistic menit să-i destabilizeze şi să le «revizuiască» istoria, relativizînd pînă la anulare meritele a sute de ani de efort pentru clădirea fiinţei naţionale.“ Cum se vede, conceptul de românitate – oare cum îl defineşte Dan Berindei? – stă în centrul acestei viziuni, în care fiinţa naţională ar fi destabilizată (scuze pentru limbajul de lemn iliescian!) printr-un asalt propagandistic cu efecte în regîndirea trecutului lor. Este clar că logica acestei argumentări pernicioase este cea a complotismului efervescent, aşa încît, să nu se mire […]