AVALON. Reportajul ca istorie

Este nevoie de multă suficienţă pentru a exclude naraţiunile fără note de subsol, bibliografiile şi indicii din perimetrul istoriografiei. O asemenea atitudine puristă nu are nimic de-a face cu paradigma actuală a cunoaşterii, în care metodele şi mijloacele de expresie se intersectează în cele mai inventive moduri, în strădania lor de a aprofunda cît mai bine, dincolo de prejudecăţi, explorarea realităţii. Cartea Annei Politkovskaia, Rusia lui Putin (apărută, în engleză, în 2004 şi tradusă în română de Viorica Horga pentru Editura Meditaţii – Bucureşti, 2008, 304 p.), se nutreşte din acea tradiţie culturală complexă care, în perimetrul fostei URSS, a cunoscut un punct nodal în prestaţia de romancier a lui Aleksandr Soljeniţîn. Pentru a scrie o asemenea carte este nevoie de îmbinarea mai multor talente şi formule „clasice“: proza beletristică, reportajul şi istoriografia. După cum o arată şi titlul, la baza proiectului autoarei a stat o intenţie monografică, în pofida faptului că în capitolele cărţii – nouă la număr – atenţia ei se îndreaptă către unele aspecte specifice (stagiul militar în CSI, problema cecenă, discriminarea non-slavilor etc.), fără ambiţia de a produce o inventariere completă a problemelor Rusiei putiniene. Chiar dacă procedează însă prin eşantionare, Politkovskaia reuşeşte să îşi selecteze […]