AVALON. România sub Mackensen

Multă vreme, ocupaţia germană a micii Românii, în timpul Primului Război Mondial, a fost un subiect cvasiinterzis. Se vorbea despre ea sumar, amintindu-se în treacăt statutul ei şi trecîndu- se ca în zbor peste detaliile organizării acestei dominaţii care a făcut ca regele în refugiu la Iaşi să stăpînească, practic, cea mai mică Românie din istoria noastră (aproximativ jumătate din provincia răsăriteană a Vechiului Regat, Moldova). Reconstituirea vieţii în Oltenia, Muntenia, Dobrogea şi în sudul Moldovei, pînă la linia frontului, de-a lungul anilor 1917 şi 1918, s-a dovedit, în aceste condiţii, posibilă doar în mod indirect, pornind de la jurnalele şi memoriile politicienilor, ale scriitorilor şi de la alte mărturii narative. Nici istoricii din vremea comunismului, nici cei de după aceea nu s-au dedicat subiectului, poate dintr-un sentiment de stînjeneală, căci nu se vorbeşte despre momentele nefericite din viaţa unui stat şi a unui popor cu bucurie. Acest adevăr nu îl anihilează însă pe cel contrar, anume că a lăsa să se şteargă total din memorie astfel de clipe istorice păguboase nu slujeşte nici conştiinţa civică, nici înţelegerea comprehensivă a trecutului. Descifrarea acestei crize majore din viaţa statală a Micii Românii şi din viaţa naţiunii noastre moderne rămîne astfel o […]