AVALON. Romanul ca vehicul logic

În timp ce, la Gracián, Ascuţimea spiritului (agudeza) se referă la asocieri de imagini, cuvinte şi idei, la Cantemir, în Istoria ieroglifică, ea este tranşată în spaţiul logicii. Discursurile protagoniştilor cuvîntători, în prima parte a romanului, sînt nişte adevărate demonstraţii discursive de natură logică. Ele sînt prezentate în mod programatic şi deliberat de autor astfel încît să nu încapă nici o îndoială asupra intenţiilor lui didactice. Căci dintru început preciza, adresîndu-se cititorului lui: „[…] cu atîta îndestulit să nu fii, foarte bine cunoscînd pre Dumnădzău a toate darurile deplin dăruitoriul, amîndoi noi a-L ruga rămîne ca toată învăţătura loghicăi pre limba noastră în curînd să videm…“ (Iarăşi cătră cititoriu). Cantemir îl invita, astfel, pe cititorul lui să i se alăture în rugăciunea adresată lui Dumnezeu de a face tradusă, răspîndită şi cunoscută în română întreaga învăţătură a logicii aristotelice. Proiectul lui intelectual este pus în lucru, însă nu, cum s-ar fi putut aştepta cineva, prin traducerea vreunui tratat de logică din acele timpuri, ci prin ilustrări de înlănţuiri silogistice exemplificate în discursurile protagoniştilor disputei care încinge animalele vorbitoare – vorba abatelui Casti – în partea întîi a romanului. Proiectul cantemirian nu are egal în cultura noastră şi, poate, nici în […]