AVALON. Xyloglossia românească

Sintagma „limbă de lemn“ a intrat în uz cu referire directă la o anume standardizare, anchilozare, stereotipizare a limbajelor specializate din zona ideologiei politice, măcar că asemenea fenomene se dezvoltă şi în alte arealuri. Există o limbă de lemn a absolvenţilor de filozofie, a istoriografiei oficiale, a criticilor de artă, a astrologilor şi a altor domenii şi subdomenii, despre care se discută mai puţin. Dar, lansată sonor de Françoise Thom într-o lucrare apărută în 1987, tradusă în româneşte în 1993 şi intitulată chiar prin această sintagmă, cu trimitere evidentă la deformarea sofistică şi diplomată a limbii în uz prin folosirea anumitor parafraze şi formule tipizate, conforme cu viziunea regimului politic comunist, limba de lemn a părut predestinată evocării sistemului socialist. Desigur, iniţial, despre ea s-a vorbit în alte contexte, expresia venind din Polonia, trecînd apoi în rusă şi avînd o vechime de mai bine de un secol. La răscrucea anilor ’70-’80 ai secolului trecut, ea s-a încetăţenit şi în Franţa, desemnînd iniţial discursul practicat de politrucii roşii şi extinzîndu-se, prin comparaţie, şi la modurile discursive ale unor politicieni şi tehnocraţi occidentali, similari cu primii prin apucăturile lor în materie de comunicare.   De aici mai departe, xyloglossia (de la xylon […]