Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
B. Fundoianu/Benjamin Fondane: Poeme în franceză în transpunerea lui Şerban Foarţă
- 01-10-2014
- Nr. 742
-
Observator Cultural
- RESTITUIRI
- 9 Comentarii
foto: Man Ray Scènes de la vie des lapons/ Scene din viaţa laponilor Lui Tristan Tzara Prea fìravi renii-aceştia încep să dea-ndărat adio zile,-adio călătorii la pol omăt, flori de hîrtie, hîrtie coli de-omăt ce drag mi-e, sub picioare, acest statornic sol. Ţi-ar sta, Ulysse, bine printre laponi; cum are să lupte iscusinţa-ţi cu icebergul? Din piei frecate, Penelopa, cînd, noaptea, foc apare, să ştii că nu-i amorul în scapăr de scîntei. Prăpăstii-are pustiul ca mîna între cele cinci degete. Sînt morse de luat la ochi. De sfori, cît ne sfîşie-oceanul nevolnicele vele, să ţinem, cu-o putere sporită de cinci ori. Ca muşchii nuzi, vîrtejul cuţitelor. Se rup şi piei, şi colţi de fildeş. Curg seuri. Geru-i ud. Sub gheaţă, colţii moartea arată-şi-i, de lup, iar foamea şi copiii ei se hrănesc cu crud. Un samovar ce fierbe ca gramofonul. Vis: cînd zonelor fîşia vedea-le-o-vom schimbată? Hai să dansăm cît înger sosit din Paradis, tuns perie şi-n cămaşă, la uşă n-o să bată. Aşează-ţi, Europă, în poală-mi, chipul tău. Să trecem Alpii,-i vremea, – ai suicidului. Spaţiul aici e somnul unui nebun… Nu zău, ce-s bicepşii pe lîngă un pumn al […]
Extraordinară intuiţie: Turku, Torgu, Târg (generic). Ingeniumul etimologic al Dvs este imbatabil.
Cât despre Ada Kaleh, şi eu îi sunt nostalgic, – ca şi vechii Orşove, şi ea pierdută. Există crime împotriva naturii, nu numai a umanităţii… Ireparabile, stupide (dar prescriptibile, pesemne).
(domnului Serban Foarta, re: postarea #6)
Pina un, alta, Turku nu a ajuns, se pare, in Laponia…; cum a ajuns in Finlandia? Posibil ca, satul de otsiu, s-a apucat de negotsiu…Caci -si –aci avem o alta surpriza a comunierii cu Finni in genere- , dupa cum ne marturisesc serviciile de informatii, cica in idiomaticul scandinav (finlandez, suedez) se intilneste forma imprumut slavic torg, turgu (= piata, tirg, nu-i asa ca ni-i aproape?) > Turku. Divagind, cind mai lacrimez pe lespedea de apa a unui drag ostrov scufundat, ma consolez ca s-a imersat ca Ada Kaleh (mai degraba, decit, sa zicem, sub numele de Turku Severin…)
Atâtea s-au chemat/mai cheamă-se, şi astăzi, „Lenin”, încât uitasem, vai, de Anti-Titanicul titanicului kremlinez!
Chitila ca Kittila (sic!), dar ce căuta Turku în Finlanda?!
(N.B. Turku, nu Turcescu).
Multumesc pentru curierul linistitor/lamuritor de la poste-restante. In ce priveste inscrierea mea in (cuvint ce… trenduieste, imi pare) siiajul atomicului V.I.Lenin de antsarts pe care o facurati, nu am indoieli ca ati fost conditionat, ca sa nu zic instrumentalizat, de intercesiunea lirica laponeza din deschidere. A propos,(mai) avem ceva in comun cu laponii, noi avem Chitila noastra ei au Kittila lor …
……nu e, maestre Foartza, decat reflectarea vechii ziceri ca ‘in timpul razboiului, muzele tac”. Ori Romania se afla acum in plin razboi: ori e curatita de banda de borfashi care-si zice „cl;asa politica”, ori dispare de pe harta. Poezia catuselor zornaind la DNA produce azi mai mult catharsis putinilor care mai cred intr-un vitor european pe aceste meleaguri decat orice versuri sclipitoare.
Vă mulţumesc, domnule StPaul, că aţi „spart gheaţa” (în cel mai câinos sens al „gheţii”!).
În rest, vă sunt, din numărul trecut, dator vreo câteva răspunsuri:
Da, linkurile, toate trei, au fost „cuminţi”, adică funcţionale.
În ceea ce priveşte muzica „desenată”, ca o insolită caligramă, acest „design” aduce cu acela al muzicii cu program, în care „story”-ul are acelaşi rol, se pare, cu vizualul, cu imaginea, cu „figura” muzicii, adică.
În fine, răspunsul meu la „o curiozitate [a Dvs]: in al 4-lea vers din (I) il y a ou non une coquille (conj. vs vb)? Ma incearca semantica…”
E vorba, da, de „une coquille” (pe care o remarc abia acum): EST, nu ET, – verb, nu conjuncţie! Regret că nu am fost mai vigilent…
Cu gratitudine şi afecţiune, ş. f.
Parcurgind grupajul Fondane , referintele la viata si opera imi suscita ginduri dintre cele mai felurite ; facsimilul scrisorii preajunelui BF(- scriitura in sine, mesajul grafologic) imi deseneaza un portret imaginar pe care, nu stiu de ce, il vad asociat altor doua portrete cefalocentrice, cel insingerat facut de Brauner si cefaloforul de mai sus (oarecum de asteptat pe malul Senei, intre Montmartre si St-Denis…), al lui Man Ray, toate incarcate insa cu o doza evidenta de profetic. Cind viata insasi a subiectului se deschide catre mari nelinisti existentiale ori metafizice, poate parea usor surprinzator sa descoperi in scrieri altceva decit previzibil-ul/-a rage against the dying of the light, o oarecare detasare sapientiala, ori, ironic, o remanenta “mioritica” .
Doamnă,
poate pentru că groapa-i e „săpată în văzduh”, ea nu se prea mai vede de aici!
Nicio piatră nu se poate pune, întru aducere aminte, pe lespedea-i de un albastru cenuşiu.
E ora 01:39…
Noapte bună!