Bacovia după Daniel Dimitriu

Bine‑venită ideea reeditării într-un singur volum a celor două cărți despre Bacovia semnate, în anii ’80 și ’90, de regretatul critic și universitar ieșean Daniel Dimitriu, dispărut la începutul lui 2017, dar retras din activitate de peste 15 ani. Fie și pentru faptul că prima dintre ele (Bacovia, Iași, 1981) rămîne unul dintre titlurile-reper ale bogatei și valoroasei biblioteci critice bacoviene, de la monografia inaugurală a lui Mihail Petroveanu (1969) încoace. Publicat în 1998, Bacovia după Bacovia completează volumul anterior prin noi studii, actualizate corespunzător, despre scrierile ulterioare Plumb-ului. Ideea reunirii celor două cărți a apărut – ține să precizeze Bogdan Crețu într-o densă și incitantă prefață – din rațiuni de reprezentativitate valorică pentru critica lui Daniel Dimitriu, fiind lăsate astfel deoparte cărțile sale despre Macedonski, Ion Minulescu sau Nichita Stănescu. Un argument în plus îl va fi constituit interesul pe care poezia bacoviană continuă să-l exercite asupra cititorilor (mai ales asupra celor tineri) și caracterului ei de model activ pentru poezia contemporană. După cum se ştie, Bacovia a trebuit să aștepte cîteva decenii bune pînă să acceadă la un statut canonic; un statut obținut, mă grăbesc să adaug, în pofida criticilor de autoritate (de ieri și de azi, de […]