Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Blasfemiile semifinalelor
Cînd am început această însemnare, imediat după prima semifinală, pe străzile din principalele oraşe braziliene era haos. Violenţe, maşini incendiate, acte de vandalism. S-au ars şi steaguri ale Braziliei. A fost un Mondial vitreg, care a debutat sub ameninţarea unor proteste furibunde şi pare să se încheie în nota agresivă promisă. Un Mondial vitreg pentru fotbal, un Mondial vitreg pentru gazde. Brazilia, Kim Ir Sen şi Maradona Marţi după-amiază, cu cîteva ore înaintea semifinalei Brazilia-Germania, site-ul Frankfurter Allgemeine publica un fotoreportaj din Coreea de Nord, unde se comemorau 20 de ani de la moartea preşedintelui Kim Ir Sen. Pe 8 iulie 1994, statul asiatic cădea în depresie naţională. Sînt binecunoscute imaginile care-i înfăţişează pe localnici cuprinşi de o isterică disperare lacrimogenă, în genunchi, la catafalcul liderului. Acel paroxism gregar era efectul unei îndoctrinări precoce, care specula şi reminiscenţele tradiţiei confucianiste a venerării conducătorului. Pe 8 iulie 2014, încă din timpul semifinalei cu Germania, de la Belo Horizonte, întreaga Brazilie intra în doliu. Nu trecuseră 30 de minute de joc şi nemţii se felicitau pentru cel de-al cincilea gol înscris multiplei campioane mondiale. Deja la 3-0 camerele tv căutau reacţiile suporterilor brazilieni. Chipuri devastate de durere şi de consternare. Se prefigura […]
„ochii albastri” .A fost , asa , o vorba de claca , fara vreo tinta , mai ales un tep veninos. Nici macar ironie!
In perioada lui Teasca a fost adus de la CFR Pascani (sper sa nu ma insel) Vornicu , ‘naltut si cu un sut destul de puternic. CSMS primea vizita Progresului , cu Manta in poarta , iar omul lor de gol era Oaida , o „dromadera” (vorba lui Eugen Barbu , ca tot ati pomenit de el , referindu-se la R.Camataru). Iesenilor nu prea le iesea jocul si „bancarii” erau la timona. Lucrurile s-au rezolvat cand in urma unei lovituri libere din apropierea careului de 16 m , central , Vornicu a sutat in bara laterala , mingea a revenit in spinarea lui Manta si apoi a intrat in poarta. (Manta , in acea perioada ,era selectat si pe la nationala.)
Da, Dinamo Bacau era mai sus ca CSMS . Cu brunetul Grama si lunganul Publik in teren , iesenii cam mereu au avut necazuri. De alt fel Dinamo , atat cel din Bacau , precum si cel din Bucuresti , nu prea era agreat in dealul Copoului. CCA/Steaua avea multi sustinatori in Iasi , mai ales ca ASA Campulung Moldovenesc fusese transferata de la Iasi , era un fel de echipa secunda a CCA Bucuresti , cam cum este/era Steaua Mizil pentru Steaua.
Cei in tema ziceau ca fostul angajat civil -Gh. Constantin – viitor colonel de aviatie in MApN , poate chiar si general in rezerva , a jucat si la Iasi , lucru poate explicabil , pentru ca Gh.C. a si antrenat mai tarziu echipa ieseana , rebotezata.
Mulțumesc din nou! Dar mă supraestimați: nu am ochi albaștri omniscienți. Altminteri, aș fi aflat cumva că Teașcă antrena la Iași în 1962. Eu mă gîndeam la Bacău. Știam, de la Nicolae Vătafu, mijlocașul lui Dinamo Bacău (viitoarea SC), de care sînt sigur că ați auzit, că Teașcă pregătise o vreme această echipă, mutată, în 1958, din ordinul lui Al. Drăghici, de la Brașov la Bacău. Mai tîrziu, prin anii 70, ca antrenor al Stelei, Teașcă devenea feblețea lui Eugen Barbu și mai ales a lui Adrian Păunescu, care se întreceau să-l elogieze în cronicile de fotbal. V-am solicitat toate aceste amănunte pentru că m-a frapat cenzurarea meciului Spania-România, despre care mi-ați scris, și, dacă și „Sportul popular” a ascuns rezultatul, ceea ce voi cerceta cît de curînd, vreau să mă ocup de caz. Pornind de la „sesizarea” dvs., pe care mi-o doream cît mai documentată. Lucru pentru care, încă o dată, vă mulțumesc. Acum și, de ce nu, peste șase ani!
Ma descoaseti mai abitir decat baietii cu ochi albastri ai lui Iulian Vlad , pe care Itic ii caractreriza ca fiind foarte politicosi :
„Cum am intrat , un domn simpatic si voinic mi-a aratat un scaun si mi-a zis : Sezi , te rog! Si am sezut !6 ani.”
Din moment ce ati gasit perioada meciului cu pricina si am mai pomenit si de C. Teasca , cele doua se legau si adresa era imediata : dulcele targ al Iesilor.Va multumesc pentru amabilitate!
Legat de „Pitic” imi amintesc ce le facea fundasilor laterali din acea perioada (V.Popescu si Scarlat) . Dupa obligatoriile ture de teren ii punea in spatiul dintre tribune si terenul de joc si sutau in zidul tribunei , dar trebuiau sa si recupereze mingea ,dar nu cu mana , ca altfel urmau alte ture de teren. Daca suturile ar fi fost slabe , chiar distractiv , insa trebuia sa fie tari , aproape ca degajarile din situatiile reale. Scarlat avea deviza , ca si Cornel Popa , de la Dinamo : ori mingea , ori omul . Nu trebuie sa patrunda impreuna.
Daca vremea era acceptabila asistam din tribuna la antrenamentele echipei , iar printre gura-casca precum eram si eu se afla si un prof. universitar (am facut cercetari si am descoperit ca era dl. Grindei).
Cam in acea perioada a fost adus la echipa Augustin Deleanu care folosea frecvent deposedarea prin alunecare , procedeu de care coechipierii lui erau cam straini , multi zicand ca A.D. nu va avea multe zile in teren . Nu au avut dreptate , pentru ca Deleanu a ajuns om de baza la Dinamo.
Un jucator iubit de ieseni era Matei . Acesta facuse parte din echipa de tineret/juniori (nu retin exact) ce se intorsese din Australia cu locul al III-lea. In acei ani a fost un meci amical cu Turcia si echipa noastra a beneficiat de un 11 m. Cine sa-l execute? Tribuna scanda numele lui Matei si el a fost executantul . Numai ca a ratat . Gurile rele ziceau ca Matei , de fapt , era mai copt. In tot cazul in acei ani avea treaba cu un alt Matei („Fratele” Matei ), profesor de desen la Politehnica si el cu deviza lui : ” Frate , iti dau si haina de pe mine , dar examenul nu pot sa ti-l dau!”. Mi se pare ca fotbalistul s-a transferat , scapand de tizul „fara inima”.
Iubitorii echipei ziceau ca era mai bine in „B” , ca bateau si in deplasare , iar acasa marcau 3-4 goluri , nu se chinuiau sa obtina un 1-0.
O tempora , o mores!
Vă mulțumesc tare-tare mult pentru aceste amintiri! Are farmec povestea dvs. De altfel, presimțeam că așa va fi. Și iată că nu chiar pe toate se așază colbul.
Între timp, am reperat anul meciului, 1962. (Aici găsiți caseta tehnică, poate vă interesează: http://www.romaniansoccer.ro/national_team/games/1962.shtml) Zilele viitoare o să verific în colecția ziarului „Sportul popular” cum a fost întîmpinat rezultatul. N-ați vrea să-mi spuneți și orașul unde erați atunci? Țin eu la acest amănunt. Oricum, vă rămîn recunoscător pentru solicitudine.
Da , am prins in direct transmisia radio a acelui meci. Era o zi insorita de toamna si impreuna cu alti amatori mancam seminte , mai aruncam cate o privire , ce putea concura cu razele Roentgen , spre fetele ce treceau pe langa noi , dar cu urechile palnie la difuzorul din stalp.Am incercat sa vad imagini la un televizor instalat in subsolul bancii din localitate (probabil BNR) , dar eram prea in spate si nu vedeam nimic , plus ca nici nu auzeam cum stau lucrurile in teren.Personal , aveam motive speciale pentru partida: il stiam pe C.Teasca de la antrenamentele echipei de club , auzisem ca T.Ozon alearga de rupe pamatul tinand mingea intre genunchi si chiar credeam ca poate face ceva , mai ales ca-l vazusem (evident , din tribuna) pe chelbosul cu picioare de cavalerist („v shineli”).Nu mai retin mare lucru , ci doar ca ne puneam mari sperante in „bec-ul” (parca ) Petru Emil , mi se pare de la Cluj. Au trecut atatia ani , aproape o viata de om , si sursele mele de atunci se rezuma la „Sportul Popular” ( pe care il puteam citi doar cand un „extern” il aducea la „scoala „) si transmisiile radio asigurate de comentatorul Ion Ghitulescu , dar pot face confuzii.Chibitii comentau in fel si chip neselectarea „panterei” Ion Voinescu , portarul emblematic de la CCA , o adevarata legenda , insa erau si unii care-l considerau pe Toma ca mai bun dupa ce parase prin Jugoslavia (parca ) un 11 m.Eu eram cam in afara de subiect si tzin minte ca un coleg , dinamovist pana-n varful unghiilor , considera ca Varga era cel mai talentat din compartimentul ofensiv . Pe atunci se juca cu o inaintare de 5 : doua extreme , doi interi si un centru atacant. Mare lucru daca nu cumva Pitzi Varga sa nu fi fost mijlocas! Nu retin , ca dinamovist am devenit mai tarziu , ca o urmare tarzie a esecului CCA/Steaua in fata dinamovistilor dupa ce condusesera cu 3-0 (sper sa nu ma insel!).
Revenind la acel 0-6 cu Spania , la varsta aceea si iesit dintr-un „internat” de 6 ani , nici nu mi-am inchipit ca intreruperea transmisiei ar ar fi avut alta cauza decat o defectiune tehnica.Colbul se aseaza pe toate , chiar si pe aducerile aminte.
@Victor
Aveți dreptate: Germania a fost cea mai bună echipă a acestui turneu mediocru. Merită, într-adevăr, să fie campioană. Dar e oare de ajuns? Și Mexic merita să ajungă în sferturi, după evoluția din meciul cu Olanda…
@van kiparos
Ați prins în direct acel Spania-România? Dacă da, ați avea amabilitatea să-mi spuneți mai multe despre momentul respectiv? M-ar interesa să știu cum ați perceput atunci întreruperea transmisiunii. Și în presa scrisă a fost mușamalizat rezultatul?
Referitor la dezastrul din Elveția, am citit (nu-mi mai amintesc acum unde) că medicul nostru le dăduse jucătorilor niște vitamine dubioase, care i-au \”tulburat\”.
Jeleam accidentarea lui Di Maria , caruia ii vad un rol important in evolutia argentinienilor , dar iata ca desi dupa 120 min de joc tabela de marcaj a ramas inerta , a aparut un portar argentinian inspirat si care a facut diferenta. Sper ca Messi sa-l aiba in teren si pe Di Maria in finala cu nemtii.Olandezii s-au inecat nu chiar la mal , dar nici departe.Vor smulge ei bronzul in dauna gazdelor umilite cum nu s-a mai vazut? In finala este greu sa alegi intre inventivitatea sud-americanilor si pragmatismul nemtesc. Mi-as dori prelungiri , dar nu lovituri de departajare.
E prima dată când citesc o cronică de fotbal și am savurat fiecare cuvânt. Comparația aceasta mi s-a părut foarte inspirată: ”Aţi călătorit vreodată cu trenul personal prin Bărăgan, în miezul verii, de la Bucureşti la Făurei, de pildă? Eu nu. Însă cred că acest drum ar semăna cumva cu semifinala Argentina-Olanda. Adică ar fi exasperant.”
Ce sa comentezi decat ca Romania nu este singura care a luat-o pe \”coaja\” cu 7-1. Diferenta este ca noi am \”luat-o\” de la elvetieni , iar \”cariocas\” de la teutoni si ar mai fi si contextul : noi , in niste preliminarii , pe cand brazilienii intr-o semifinala a CM.Noi nu ne mai amintim de \”performanta \” de la Lausanne si nici de acel 0-6 cu Spania , la Madrid ,cand transmisia radio a acelei partide s-a intrerupt la 0-4 din cauza \”releelor\”.Normal! Acum suntem \”sub patronajul\” unor noi \”valori\” (Doamne , iarta-ma! Era cat pe ce sa scriu nonvalori ).
Am citit si opinii ale unui economist legate de Brazilia fotbalistica , Brazilia politca si Brazilia calicilor. Treaba lui ! Pentru mine are oarece semnificatie asiduitatea cu care M.Sandu , \”Cadavrul viu \” al fotbalului romanesc , a tinut ca Romania sa organizeze nu\’s ce competitie continentala , careia Platini i-a dat verde. Acelasi Platini care este si oaspetele lui Tiriac la Balc din cand in cand , dupa cum si R.Bagio baga spaima , alaturi de M.S., in aripatele din Delta.
Daca nu sunt prea euforici, nemtii vor castiga finala cu Argentina! Daca vor juca fotbal, nemtii vor castiga finala cu Argentina! Daca vor juca pentru publicul de acasa, nemtii vor castiga finala cu Argentina!
Am ajuns sa laudam Germania pentru fotbalul-spectacol si sa ne fie lehamite de Olanda (i s-au terminat bateriile dupa meciul cu Spania), Brazilia (o echipa de fitosi, fara daruire) si Argentina (prea dependenta de Messi si lipsita de vigoarea sud-americana).
Germania este cea mai buna si mai frumoasa echipa de la Brasil 2014, merita sa fie campioana.