„Brusc, Bosnia a început să existe pentru mine, aşa ca de nicăieri, prin poezie“

Bosnia. Partaj (Cartea Românească, 2014) face posibilă întâlnirea dintre trauma unui om şi tragedia unei naţiuni. Şi astfel, mica şi marea istorie se transfer-n poezie printr-un pact – partaj asumat. Despre toate acestea, într-un dialog cu Miruna Vlada.   De unde şi pînă unde Bosnia? Studiile SNSPA au contat, bănuiesc, enorm. Ce este acum Bosnia pentru tine? Ce era înainte s-ajungi acolo? („o fantomă se plimbă prin europa, fantoma bosniei“). E interesant că mulţi mă întreabă asta, fiind cumva „şocaţi“ de apropierea mea dez – interesată (aparent) pentru acest stat minuscul din Balcani… Voiau să ştie ce caută o româncă aşa, tam-nesam, să cerceteze Bosnia cu atîta patimă (căci pe-asta, cred, nu am disimulat- o niciodată, în dauna pretinsei obiectivităţi academice). Şi bosniacii, dar şi românii au avut această reacţie, e interesant. Mulţi mă întrebau dacă nu sînt cumva după urmele unor îndepărtate rădăcini familiale rătăcite pe acele meleaguri; sau şi mai mulţi mă întrebau, direct, dacă sînt măritată cu vreun bosniac şi am venit după el. Pe toţi i-a cam surprins că nu exista nici un fel de motiv de acest fel, ci pur şi simplu o curiozitate de a înţelege ceva atît de misterios şi de fascinant. Căci […]