Cafe Europa. Postmodernism

I. Cu citiva ani in urma, romancierul britanic Julian Barnes a cerut „sa nu mai existe romane despre alte romane. Fara «versiuni moderne», prelucrari, continuari ori recontinuari (1)“. Totusi, romanul in care el formuleaza aceasta pretentie rescrie „papagalii“ – Un coeur simple si alte piese flaubertiene. Acesta de abia isi „impleteste“ „propriile materiale“, in ciuda recomandarii lui Barnes. Intr-un fel sau altul, romanul implica insusirea si reciclarea materialelor anterioare. Autori precum John Hawkes, care repovesteste in romanul sau The Blood Oranges, din 1971, romanul The Good Soldier al lui Ford Madox Ford, cu scopul de „a exclude orice posibila rescriere a romanului lui Ford“ (2), cum spunea un critic, se zbat in van. Si cit de in serios putem lua personajul lui Milan Kundera care proclama ca „daca o persoana este totusi suficient de nebuna pentru a scrie in zilele noastre romane si daca ea vrea sa le protejeze, trebuie sa le scrie… in asa fel incit sa nu poata fi repovestite“? Nu foarte in serios, presupun. Acest pasaj face parte din Imortalitate, roman in care Kundera ii rescrie pe Goethe (si Convorbirile lui Eckermann cu Goethe), Musil si Hemingway. De altfel, se rescrie si pe el insusi, ceea ce […]