Calauza prin labirintul noului mileniu

Gellu Naum a fost un exemplu de Poet Autentic si Absolut: un veritabil „visator incurabil“ pentru care unitatea si indivizibilitatea imaginarului si a realului erau, fireste, un mod de viata si, in ultima instanta, o aventura continua si exaltanta. Devotiunea lui totala si neconditionata pentru ceea ce numea „starea de poezie“ – o expresie mai putin tehnica decit „pur automatism psihic“ a lui Breton – constituie un model ideal pentru toti exploratorii cimpurilor magnetice ale gindirii. In splendida lui poezie, in Zenobia, in toate scrierile sale, clarviziunea deliranta si delirul clarvazator se impletesc pentru a alcatui un nou tip de compas facut in intregime din geamuri si straluciri. E limpede ca el a invatat „limba pasarilor“ direct de la pasarile insele. Un Spirit Liber si de aceea opus unui littérateur, Gellu Naum iradia o simplitate minunata in care gaseai cu usurinta solutii fericite si pasnice la cele mai grave probleme ale lumii. Desi n-am avut niciodata placerea de a-l intilni fata in fata, Gellu si cu mine am inceput sa ne trimitem scrisori si carti in 1989 si, in ciuda binecunoscutelor bariere geografice si lingvistice, am ajuns sa ne cunoastem destul de bine. Pentru sotia mea, Penelopa, si pentru mine, […]