Călinescu sub vremi

Au apărut, de curînd, sub egida Academiei Române, volumele V-VI din publicistica lui G. Călinescu, corespunzînd anilor 1940-1947. Celelalte patru au fost comentate cu parcimonie, cu toate că imaginea lui Călinescu nu este completă fără această uriaşă (cantitativ, dar şi ca implicare intelectuală) preocupare a sa. Doar că în cele peste 5.000 de pagini, cît adună primele 4 volume din ediţia îngrijită de Nicolae Mecu (alături de mai tinerii filologi Alexandra Ciocârlie, Oana Soare, Monica Vasileanu, Magdalena Dragu, cărora li se alătură politrucul de mai ieri, azi convertit la scopuri mai nobile, Pavel Ţugui), Călinescu era un critic literar preocupat exclusiv de probleme literare, un izolat convins în turnul de ivoriu sau în bibliotecă. Cu mai mare fervoare erau aşteptate volumele care cuprind publicistica sa cu tentă politică, de după 23 August 1944. E un subiect fierbinte, care nu s-a răcit, deşi tentativele de epurare a scriitorilor compromişi, încrîncenate la începutul anilor ’90, s-au îmblînzit considerabil. George CĂlinescu, Opere. Publicistică (volumele V-VI, 1940-1947), Ediţie coordonată de Nicolae Mecu, Academia Română – Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, Bucureşti, 2008, 1164-1175 pp. Vremea proceselor morale a trecut, chiar dacă, paradoxal, abia acum dovezile sînt la îndemîna oricui. Căci una e să-ţi […]