Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Cancan la MNAR
- 01-09-2017
- Nr. 887
-
Călin STEGEREAN
- POLEMICI
- 12 Comentarii
Tabloidele care apar Şîn România au cele mai mari tiraje pe piața periodicelor și, evident, sînt cele mai vîndute. Această situație nu este legată de performanțe ale managementului afacerii. Uitatul pe gaura cheii, spionajul, bîrfa, alterarea adevărului fac parte din rețeta acestei afaceri de succes nu numai la noi, ci peste tot în lume. Epoca adevărului relativ pe care o trăim, al deja banalizatelor fake news, este rezultatul în timp al manipulării adevărului în interesul nu numai al celor pentru care acest lucru înseamnă creșterea tirajelor, dar și al unor cercuri interesate, mai mult sau mai puțin onorabile. Este adevărat că aceeași afacere este mană cerească pentru casele de avocatură care încasează la greu din procesele pe care cei vizați de respectivele publicații le intentează pentru atentat la viața personală, calomnie, ultraj. Investigatorul Am aplicat acest model de lectură la articolul publicat într-un număr anterior (nr. 885, 17-23 august 2017) al Observatorului cultural de Cosmin Ungureanu. Nu numai că este construit pe modelul fake news, al deconstrucției prin minciună, dar autorul său are caracteristicile investigatorului de tabloid, cu diferența că acesta din urmă, de regulă, nu are implicarea umorală, resentimentară ce răzbate din vorbele celui care are funcția de referent […]
N-aş fi dorit să intervin în această polemică, dar modul abject în care se încearcă discreditarea unui coleg mă face să exprim cîteva opinii.
În primul rînd, doresc să declar că tot ceea ce a afirmat domnul Cosmin Ungureanu este purul adevăr. Acesta este şi motivul pentru care am semnat scrisoarea adresată ministrului. Toţi semnatarii au fost prezenţi la elaborarea textului şi au semnat în deplină cunoştinţă de cauză. Chiar şi organizatoarea expoziţiei Câlţia. Nu s-au făcut presiuni asupra nimănui, nu a fost “inserată” nici o semnătură.
Cît despre dl. Ungureanu, pe care fostul manager încearcă să-l prezinte ca pe un biet referent, un tinerel lipsit de experienţă şi gata să sară la beregata celor care vor să facă ceva, să “dezgheţe” muzeul, să-l aducă în rîndul lumii, iar unii comentatori îl consideră veleitar şi semidoct, pot să spun, după cei aproape 40 de ani de activitate la MNAR, că este unul dintre cei mai valoroşi istorici de artă care au lucrat aici în toată această perioadă. Dl. Cosmin Ungureanu este de o erudiţie ieşită din comun, dublată de o hărnicie şi o seriozitate pe măsură. Ar fi fost muzeograful ideal, apreciat de director, dacă în locul managerului Stegerean s-ar mai fi aflat, la cîrma muzeului, istoricul de artă Theodor Enescu, fin om de cultură şi gentleman desăvîrşit.
În opinia unor prieteni ai fostului manager, viaţa a apărut la MNAR doar graţie graficianului clujean. Acesta ar fi fost, scrie pe Facebook doamna Z., în engleză, ca să înţeleagă tot mapamondul, “the best Director” din ’89 încoace. De unde o fi ştiind această doamnă? Vă spun eu, care am lucrat sub toţi directorii, începînd cu anul 1978. Cel mai bun director, cel care a dat un nou start, ca să folosesc expresia dragă invitaţilor la întîlnirea din 30 iulie 2016, a fost Theodor Enescu. El a trimis primele expoziţii de anvergură în străinătate, a invitat la Bucureşti directori ai unor mari muzee (Metropolitan Museum, Luvru etc.), a obţinut burse pentru restauratori, a reuşit să facă din muzeu o instituţie europeană. Şi asta, într-o ruină, pentru că MNAR, să ne reamintim, a fost mutilat la revoluţia din 1989.
A urmat mult blamata “epocă glaciară” a doamnei Theodorescu, în care ruina s-a transformat într-un muzeu cu trei galerii deschise. Şi poate s-ar fi deschis şi a patra, cea de artă orientală şi decorativă, dacă gheţarii nu s-ar fi topit atît de brusc sub vîntul fierbinte venit de la Cluj.
În momentul de faţă, contrar previziunilor pesimiste ale domnului Dragoş Neamu, cum că un director interimar din interiorul muzeului ar fi un dezastru, viaţa la MNAR continuă. Se lucrează la proiectele vechi, se lucrează la cele mai noi şi, ceea ce nu e deloc de lepădat, se lucrează cu plăcere, aşa cum este normal într-o instituţie de artă.
Pentru publicarea corespondenței mele intenționez să-i fac plângere penală lui Stegerean, în temeiul art. 302 (1) din Codul Penal din 2014. Presupun că utilizarea ei în scopul calomnierii intră în categoria „circumstanțe agravante”.
Stegerean afirmă că toate expozițiile de artă contemporană au fost votate în Consiliul de Administrație. Situația este mai complexă. În primul rând, regulamentul MNAR (ROF) cere ca orice expoziție să fie trecută mai întâi prin Consiliul Științific (organism de dezbatere, cu rol consultativ, alcătuit din șefii secțiilor cu patrimoniu și prezidat de directorul adjunct științific), apoi prin Consiliul de Administrație (rol decizional). Dintre expozițiile de artă contemporană făcute de Stegerean și trecute în ultima notă de subsol, expoziția „Brâncuși fotograf” nu a fost trecută prin niciun consiliu, fiind făcută literalmente într-o dimineață (17 februarie), fără știrea directorului științific, care a aflat post factum. Dacă l-ar fi informat, Stegerean ar fi aflat că fix aceleași fotografii (donațiunea de la Centrul Georges Pompidou) mai fuseseră expuse în fix același spațiu (Sălile Kretzulescu) în 2006 și 2016. Aceeași poveste (ne-prezentarea în consilii) și pentru expoziția „Florile lui Luchian”, care a însemnat mutarea dintr-o parte în alta a tablourilor lui Luchian din Galeria de Artă Modernă Românească și înlocuirea câtorva dintre ele (care nu reprezentau flori). „Noul Romantism negru” a fost prezentat de Stegerean în Consiliul științific cu titlul de expoziție interesantă pe care am putea-o aduce la MNAR. La acel consiliu (cf. PV 29.11.2016) nu s-a procedat la nici un vot. Când a revenit pe tapet în Consiliul de Administrație (într-o ședință în care domnul Mircea Dunca a combătut-o energic), Stegerean deja antamase colaborarea cu Bethanien, așa că nici nu se mai punea problema votului. Alte expoziții, precum expoziția UAP (demnă de casa de cultură din Țăndărei), „Ion Grigorescu”, „Banuș-Daumier”, au fost trecute prin consilii doar pe vorbe (fără nici un proiect formulat cât de cât elaborat) și aprobate tacit.
Stegerean susține că mint în legătură cu opoziția la „contrabalansarea profilul MNAR către cel de expunere preponderent de artă contemporană”. Un exemplu: Consiliul de Administrație (din care făceam parte) a votat în majoritate, în ședința din 28 februarie 2017, împotriva „Acordului de parteneriat” cu UAP. Întâmplător, suntem vreo câțiva („camarila” desigur) care considerăm că rostul MNAR nu este neapărat acela de a promova artiștii UAP. Pentru asta există galeriile de artă contemporană, respectiv MNAC. Potrivit ROF-ului MNAR, Consiliul de Administrație are un rol decizional. Ceea ce înseamnă că ceea ce decide trebuie să fie acceptat – volens nolens – de managerul general. Numai că, deși a propus „Acordul de parteneriat” cu UAP în ședința din 28 februarie 2017, el deja îl făcuse și-l semnase (Nr.349/29.11.2016), anume în noiembrie 2016. Fără a informa nici Consiliul Științific, nici pe directorul adjunct științific (al cărui rol este, totuși, de a gestiona programul expozițional). Dacă nu cumva Stegerean funcționează după o cronologie arbitrară, această situație exemplifică elocvent nu doar opacitatea ci și contorsiunea decizională.
Stegerean nu are habar ce înseamnă să curatoriezi o expoziție de vechi maeștri europeni. Lăsând la o parte că are cunoștințe rudimentare de istoria artei europene. O expoziție precum „Ars amandi” pretinde un efort de cercetare și organizare de circa doi ani, fără a mai pune la socoteală timpul necesar pentru restaurarea tablourilor. Nu e ca și cum ai lua tablourile și le-ai pune pe pereți. E important și ce rămâne după expoziție iar asta este catalogul. Dacă s-ar fi obosit să-l răsfoiască ar fi putut sesiza că cercetarea mea a condus – în fișele de catalog – la unele (re)atribuiri, (re)datări, (re)interpretări iconografice. Și insist pe partea de cercetare pentru că, recent, l-am auzit la tvr (la emisiunea „Cooltura”) pe Erwin Kessler afirmând în perfectă ignoranță că la MNAR nu se face cercetare.
Aceeași poveste și cu expoziția „Anatomia restaurării”. Stegerean insinuează, într-o notă de subsol, că m-am nimerit și eu prin echipa de organizare. FALS! Acea expoziție a avut doi curatori: Cristina Toma și cu mine. Ideea a fost a Cristinei Toma, dar eu am m-am ocupat de circa 70% din organizare (includ aici și catalogul, pe a cărui pagină de titlu stă scris „coordonator: Cosmin Ungureanu”). De la înscăunrea lui (24 iunie) și până la vernisajul expoziției (16 decembrie) nu m-a întrebat niciodată nimic despre mersul lucrurilor. Pentru ca, ulterior, să-și aroge „contribuții semnificative”, ba chiar să afirme cu nesimțire că el ar fi propus scenografia expoziției (concepută de la bun început, încă din septembrie 2015.)
Stegerean deduce lipsa mea de experiență din argumentul că am făcut o singură expoziție în 12 ani de când lucrez la MNAR. Stegerean știe că, înainte de a mă transfera la Biroul de Artă Europeană, am lucrat, de la 1 iulie 2005 și până la 1 ianuarie 2011, în cadrul secției Educație, ai cărei membri – poate că a aflat între timp – nu fac expoziții. Pentru că secția respectivă nu are patrimoniu. E adevărat, nu am vasta lui experiență, în special în stratosfera muzeologiei, însă nu e ca și cum nu aș fi făcut, vreme de 12 ani, decât „o singură expoziție”. Am mai făcut câte ceva: bunăoară câteva sute de tururi ghidate, pentru cele mai variate categorii de public autohton și international, în galeriie permanente ale MNAR (artă europeană și artă românească veche și modernă), la Muzeul Colecțiilor de Artă, la Muzeul Zambaccian, precum și în majoritatea expozițiilor temporare; câteva zeci de conferințe (programul „Rendez-vous cultural” cu o continuitate de cinci ani), prezentări individuale de tablouri (programul „Opera sub clar de lupă”), respectiv programe educative pentru elevi; 60 de episoade din serialul „Capodopere din Galeria de Artă Modernă Românească” produs de TVR Cultural în 2008-2009; și altele, diverse, precum ilustrația muzicală a tururilor virtuale de pe site-ul MNAR, machete grafice (inclusiv pentru expoziția „Atelier de front”), traduceri etc. De asemenea, în cei 12 ani am publicat circa 70 de articole de prezentare/analiză a unor tablouri din Galeria de Artă Europeană, respectiv cronici ale unor expoziții majore de la MNAR, în reviste precum Historia, Magazin istoric, Observator cultural, Idei în dialog, Arhitectura, TimeOut, la care mai adaug coordonarea și co-auctorialitatea celor două [sic!] cataloage de expoziții, rezultat al – totuși! – unor ani de cercetare.
Stegerean afirmă că am refuzat să elaborez un proiect de finanțare AFCN. Mai întâi, există o secție în MNAR – intitulată Educație, Comunicare, Proiecte Culturale [sic!] – care, în principiu, trebuia să se ocupe de asemenea proiecte. Exact secția pe care a distrus-o Stegerean. La vremea respectivă (septembrie 2016), eu mă ocupam simultan de organizarea a două expoziții („Pierre Alechinsky și scriitorii”, respectiv „Anatomia restaurării”) și evident că nu mai puteam prelua și birocrația stufoasă a unui asemenea proiect.
Stegerean afirmă că am refuzat să semnez „delegațiile de deplasare pentru două colege care urmau să facă o documentare la Victoria & Albert Museum din Londra”. Dintr-un motiv simplu: nu fusesem informat, în calitate de șef de secție (și nu de referent) despre această decizie și m-am trezit pus în situația de a fi o simplă mână semnatară. Că tot vorbeam de opacitatea decizională în articolul meu. În plus, nu eram convins că se justifica cheltuirea, în acel mod, a banilor publici. Din punctul meu de vedere, era o „călătorie de documentare” (?!?) improvizată pe genunchi, decisă miercuri 14 decembrie pentru week-end-ul 16-18 decembrie. Oricum, a semnat Stegerean în locul meu. Abia după ce a fost demis am înțeles, în sfârșit, expresia „Banii nu sunt o problemă” repetată de el ad nauseam. Din fericire, de ieri a venit Curtea de Conturi la MNAR.
Stegerean nu suflă o vorbă nici despre încălcarea, în cunoștință de cauză și în formă continuată a HG 286/2011 (caz penal), nici despre fanfaronadele cu lansarea „Academiei MNAR” sau cu „salvarea” secției de restaurare, nici despre amenzile primite de MNAR din cauza lui. Pentru el, problema nu este comiterea faptei ci aflarea ei. Și atunci reacționează cum poate: cu un grobian atac la persoană. Pentru că mi-am permis să prezint opiniei publice gunoiul pe care îl băga sub preș. Numai că, în osârdia [sic!] cu care îmi confecționează un portret calomnios, își pierde la tot pasul nu doar logica și proprietatea termenilor, ci și – dacă le va fi avut – diverse simțuri: simțul realității, bunul-simț, simțul ridicolului și chiar „simțul penal”.
Stegerean afirmă că situația pe care am prezentat-o în articolul „Chestiunea MNAR” nu mi-ar fi putut fi cunoscută pentru că aveam poziția profesională de referent. FALS! Timp de nouă din cele treisprezece luni de mandat ale sale (între 11 aprilie 2016 și 11 aprilie 2017) am fost șeful Biroului de Artă Europeană și Arte Decorative. Interimar ce-i drept (și nu „temporar” cum accentua Stegerean, subliminal, de câte ori zicem ceva ce nu-i convenea), dar cu drepturi depline. În această calitate, a fost membru cu drept de vot în Consiliu Științific și în Consiliul de Administrație. Prin urmare, situațiile și faptele pe care le documentez îmi sunt cunoscute direct de la sursă.
Se pare că domnul Cosmin Ungureanu este ocupat cu alte probleme decât de cele legate de ARTĂ,
Rezultă clar satisfacția pe care ar resimți-o dacă l-ar vedea pe domnul Călin Stegerean în dosul gratiilor considerând că trei luni ar fi prea puțin și nici un an nu l-ar satisface.
Ce „geniu” ar fi reușit să lucreze într-o asemenea ambianță atât de rău voitoare ?
Mă aliez la încurajarea de mai sus ; FRUNTEA SUS și nu te lăsa doborât de ”duhurile rele” ! Fii PERSEVERENT ! Toți ”eroii” din categoria domnului Cosmin Ungureanu când simt SLĂBICIUNE, TE CALCĂ- când simt REZISTENȚĂ dau dovadă de LAȘITATE.
Și copii care împart lumea în BUNI și RĂI, au învățat că cei BUNI ÎNVING !
Caline cind incerci de 2 ori si pici la examen, primul sub linie, e bine sa incerci a treia oara. Polemica asta aiurizanta in care tot insisti nu iti este de folos.
Caline, fruntea sus! Ai de-a face cu un veleitar tipic, dublat de un semidoct vehement. Categoria asta, cel mai adesea, esueaza penibil.
Noul Cod PENAL 2014
Capitolul II. Infracţiuni de serviciu, art. 302. Violarea secretului corespondenţei.
Art. 302.
(1) DESCHIDEREA, sustragerea, distrugerea sau reţinerea, fără drept, a unei CORESPONDENŢE ADRESATE ALTUIA, precum şi DIVULGAREA FĂRĂ DREPT A CONŢINUTULUI UNEI ASEMENEA CORESPONDENŢE, chiar atunci când aceasta a fost trimisă deschisă ori a fost deschisă din greşeală, se pedepsesc cu ÎNCHISOARE DE LA 3 LUNI LA UN AN SAU CU AMENDĂ.