Catre o etica a interpretarii

Paul Cornea Interpretare si rationalitate, Editura Polirom, Colectia „Collegium.Litere“, Iasi, 2006, 600 p. Refuzind sa-si rezume ideile intr-o prefata conventionala, Paul Cornea ne obliga sa parcurgem, cu creionul in mina, o constructie teoretica de peste 500 de pagini. Abia in penultimul capitol, acolo unde se vorbeste despre „perspectivele unei reinvestiri rationaliste a hermeneuticii prin mutarea accentului de la teorie spre practica sociala, de la filozofia constiintei spre limbaj si de la monologism spre dialog si intersubiectivitate“, identificam o formula sintetica pentru aceasta sinteza monumentala a carei recenzare ar presupune un articol mai amplu in spatiul unei reviste de specialitate. Fenomenul interpretarii intervine pretutindeni, incepind cu relatiile interpersonale, continuind cu critica literara si cercetarea stiintifica, extinzindu-se la tot ceea ce inseamna „distanta culturala“ in stiintele umane. El constituie la ora actuala obiectul unui evantai urias de discursuri si discipline: filozofia hermeneutica si filozofia limbajului, sociologia, antropologia, psihanaliza, istoria ideilor, a mentalitatilor sau a religiilor, pragmatica, teoria literaturii si a criticii etc. Este remarcabila usurinta cu care strabate autorul toate aceste discursuri, izolind si „traducind“ conceptele majore pentru a le confrunta, modul firesc in care trece de la Heidegger si Gadamer la Searle, de la Feyerabend la Freud, de la Eco la […]