Către un SF-ism neţărmurit
- 24-12-2009
- Nr. 506-507
-
Paul CERNAT
- Literatură
- 4 Comentarii
Trei evenimente semnificative au marcat în acest an activitatea nou înfiinţatei Societăţi Române de Science-Fiction şi Fantasy: reînfiinţarea Cenaclului ProspectArt, Premiile SRSFF şi, last but not least, publicarea volumului-antologie Alte ţărmuri. Nu-mi dau seama dacă avem de-a face sau nu cu o tentativă de impunere a SF-ului contemporan autohton dincolo de frontierele fandom-ului, dar condiţiile favorabile încep să se coacă. În ultimul timp am înregistrat, oricum – pe lîngă revenirea mereu surprinzătorului Sebastian A. Corn – cîteva „hibridări“ reuşite ale genului cu mainstream-ul, de natură de forţeze ieşirea din ghetou: mă gîndesc în special la volumele lui Bogdan Suceavă (Vincent nemuritorul, dar şi mai vechiul Venea din timpul diez) şi al lui Florin Manolescu (Mentaliştii). Departe de a fi vorba de nişte cazuri izolate, ele vin în siajul unor tentative mai vechi, ilustrate între alţii de veteranul Cristian Tudor Popescu sau de mai tinerii Radu Pavel Gheo şi Jean Lorin Sterian. În 2006, prozatori precum Răzvan Rădulescu (Teodosie cel Mic) sau Ion Manolescu (Derapaj) au valorificat cu succes ingrediente SF&F în masivele lor romane. Şi exemplele ar putea continua… Eclectice, povestirile celor opt autori incluşi în antologia de faţă (Silviu Genescu, Liviu Radu, Sebastian A. Corn, Cristian M. Teodorescu, […]
Mi s-a făcut un dor „neţărmurit” de SF-ul românesc şi de-abia aştept să citesc antologia când mă întorc (dacă o mai găsesc). Întrebare: mai este oare cineva dispus să analizeze „cazul SF” ca pe un lucru de sine stătător, fără să-l anexeze paraliteraturii sau literaturii de consum? Mi-ar plăcea să aflu că da şi mi-ar plăcea să ştiu cine. Mulţumiri, Paul Cernat!
…despre stingerea frontierei dintre genuri si ma bucur foarte mult ca, in fine, ceea ce trebuia sa se spuna s-a spus… Motivele fantastice ne ajuta sa redam mai fidel realitatea reala (oricat de straniu ar suna o asemenea afirmatie), si faptul acesta a devenit tot mai clar dupa 1990 atunci cand au aparut ‘Dumnezeu binecuvanteaza America’, de Petre Barbu, in 1995, si – doi ani mai tarziu – ‘Viata si faptele lui Ilie Cazane’, de Razvan Radulescu. Nu am nici cea mai mica indoiala ca Sebastian A. Corn este un autor de raftul intai pentru literatura romana contemporana (nu, nu-l cunosc personal, nu ma intereseaza sa ii fac reclama, doar comentez pe marginea cartilor pe care le-am citit cu interes). Iar daca e vorba de explorarea unor teritorii literare noi, un titlu care mie mi se pare de valoare egala cu referintele amintite mai sus este recenta aparitie ‘Psihnoautica’, de Paul Doru Mugur, de la Curtea Veche Publishing. Un merit aparte il au comentariile atente si receptarea competenta a lui Catalin Sturza, care stie foarte multe despre traditia literaturii fantasy sau sf. Nu as putea incheia acest scurt comentariu fara un caveat pentru unii dintre amatorii de sf din Romania: a apara azi „puritatea” sf-ului este o prostie (una inocenta, fireste, si prin aceasta, intrucatva simpatica). Sa comentezi pe marginea unei povesti cu motive sf&f si sa spui ca „nu este sf pur” e o afirmatie menita fie sa ne amuze, fie sa ne inspaimante (caci in literatura sf este de datoria noastra sa ne ingrijoreze soarta si viitorul planetei Pamant). In ambele cazuri, placerea interactiunii ramane, fireste, aceeasi, iar cadrul inteligent al discutiei devine cel circumscris de articolul de mai sus. Fie sa avem taria de a nu cobori nivelul discutiei si al discursului literar in anii viitori.
Ţin să mulţumesc autorului articolului pentru ţinuta intelectuala şi obiectivitatea profesională. Încă n-am terminat volumul, dar punctele de vedere ale domniei sale se potrivesc, în cele mai multe din cazuri, cu ale mele. Pentru mine, articolul e o confirmare a impresiei puternice că alte puncte de vedere sunt mai degrabă superficiale. Mulţumesc încă o dată.
Multumim, Paul.