Cazul Mircea Iorgulescu. Vînătoarea de ţapi ispăşitori nu este dezbatere pe plan moral

În articolul „Cazul Mircea Iorgulescu: confuziile unei reabilitări pripite“ (Observator cultural, nr. 727, 19-25 iunie 2014), domnul Tudor Ţepeneag face trimiteri ample la un text pe care l-am publicat în două numere din România literară în luna februarie („Compromiterea lui Mircea Iorgulescu: responsabilităţi“ – nr. 7, din 14 februarie, şi nr. 8, din 21 februarie 2014), privitoare la relaţia lui Mircea Iorgulescu cu regimul comunist. Voi comenta susţinerile sale din datorie faţă de cititor. Nu este un drept la replică, pentru că o activitate de cercetare de peste două decenii are alt rol decît cel de a răspunde unei colecţii de păreri. Cînd are dreptate dl Tudor Ţepeneag Mă opresc mai întîi la punctele în care îi dau dreptate domnului Tudor Ţepeneag. Fiul susţine că tatăl său, Dumitru Ţepeneag, a ales să nu facă nici un fel de compromis cu regimul comunist şi cu avatarul său ceauşist. Am consultat dosarele pe numele lui Dumitru Ţepeneag. Am avut un sentiment reconfortant citindu-le. Dintotdeauna l-am apreciat, acum chiar l-am admirat. Ajungînd în Occident, scriitorul a scris articole şi a dat interviuri difuzate la postul de radio Europa Liberă, considerate a „calomnia realităţile social-politice din ţara noastră“ (Dosar SIE 4072, vol. 1, f. 27), […]