Cazul Tabucchi: intelectual contra om politic
- 18-11-2009
- Nr. 501
-
Ovidiu PECICAN
- DOSAR
- 3 Comentarii
Povestea a început, cu ceva timp în urmă, astfel: pe 10 mai 2008, Marco Travaglio – editorialist şi scriitor specializat în chestiuni juridice şi, după unii, paladin al justiţiarismului, foarte apreciat şi, din cînd în cînd, foarte criticat, care se socoteşte pe sine un liberal din stirpea lui Indro Montanelli – a fost invitat la Rai3, la emisiunea Che tempo che fa, de către realizatorul TV Fabio Fazio. Aici el a reconstruit, prin conexiuni îndrăzneţe, raporturile avute în ’79 de actualul preşedinte al Senatului, Renato Schifani cu Nino Mandalà, un cap al Mafiei. Schifani era, în epocă, consultant urbanistic al comunei Villabate, al cărei primar, Giuseppe Navetta, era nepotul lui Mandalà şi asociat al lui Schifani în cadrul societăţii de brokeraj şi asigurări Sicula Brokers. Odată izbucnit scandalul, directorul Rai3 a fost adus în situaţia de a-i solicita lui Fazio să-şi prezinte scuzele lui Schifani. Atunci Travaglio a protestat ca în faţa unui abuz, dar a fost pus la colţ cu promptitudine de un confrate de la Repubblica, prestigios şi el, Giuseppe D’Avanzo, autor de anchete şi reportaje. Numai că D’Avanzo a vorbit de sus, ca un profesor ce moralizează, dîndu-i lecţii unui confrate cel puţin egal în faimă […]
Antonio Tabucchi e un scriitor talentat, profund si un cetatean curajos din punct de vedere civic. Aratati-mi si mie printre comentatorii nostri unul asemenea.
Un mare autor haituit la el acasa de politicienii cinici si mafioti care nu incap nici de ai nostri romani, ce se straduie sa se faca utili Europei cu sudoare si singe. E bine ca se scrie la noi despre derapajele lor, prea multi socotesc ca ei sunt mereu grozavi doar pentru ca acum citeva secole s-au nascut acolo citeva minti stralucite. Ei au un trecut, noi – un viitor. Nu?
Ati pus punctul pe „i”, domnule Pecican. GDS-ul a trecut in barca puterii de dreapta inca din vremea lui Constantinescu, dar s-au ancorat mai bine acolo de cind le-a iertat Basescu datoriile pe la edituri si le-a dat icereuri. Iliescanii vechi i-au momit pe tinerii cruzi, dornici de afirmare si dotati cu o furtunoasa nesimtire la propria revista, unde capul lor odinioara glorios, nea Gusti Buzura, invenineaza pagina din regret dupa Fundatia Culturala Romana. Dinestii, cetepistii, hurezenii si tanasestelistii si-au vindutr bunul renume, cit il aveau, lui Vantu, lasindu-i pe altii, d’alde Cristoiu et Co., sa consume grauntele din ograda voiculesciana. Nici macar catavencii nu fac figura de independenti, infeudati cum sunt trustului Realitatea-Vantu, ci se dezvaluie ca niste simpli cirtitori interesati, guresi de la coltul strazii, in buna traditie romaneasca a trancanitului fara frontiere. Dar uite ca, in fine, le-o si zice careva.