Ilustraţie din A doua carte cu Apolodor de Gellu Naum, Editura Arthur (2017)
1. Pentru mine cartea pentru copii este mereu o bucurie. Dacă mă gîndesc la experiența celor două cărți cu Apolodor, atît ușurința, cît și greutatea au venit din faptul că sînt texte cunoscute, clasice. Provocarea a fost să creez un Apolodor nou, credibil, avînd în spate o întreagă serie de reeditări și de pinguini desenați în fel și chip de ilustratori care au scris istorie în cartea pentru copii. Pentru A doua carte cu Apolodor a fost dificil să dau un nou sens glumelor lui Naum și să unesc piesele de puzzle în ceva coerent şi jucăuș. Ambele cărți mi-au oferit spațiul de joacă cu elemente diverse, obiecte din copilăria mea, situații și personaje variate. Nu am avut timp să mă plictisesc! Și greutățile, și bucuriile au fost foarte bine completate de munca editorilor, care m-au ajutat și ghidat în lumea lui Naum.
2. Piața de carte pentru copii este într-un moment bun acum, este foarte clar acest lucru. Cel mai important este faptul că există un public în creștere, că se citește foarte mult, iar copiii sînt foarte entuziaști și dornici de noutăți. Am fost onorat să lucrez cu texte clasice românești – am învățat foarte multe de la Naum, din cele două cărți cu Apolodor –, dar m-am împrietenit și cu literatura contemporană. Scriitura actuală o găsesc foarte bine ancorată în realitatea imediată, dinamică, directă și credibilă prin limbajul folosit. Ce am învățat din literatura contemporană este să pastrez comunicarea vizuală simplă, fără tonuri pretențioase, și că sursa cea mai mare de inspirație trebuie să fie lumea din jur.
3. Sînt mulți ilustratori-autori pe care îi urmăresc și îi admir pentru diferite aspecte pe care le consider excepționale. Îmi plac Alexis Deacon pentru ușurința cu care comunică vizual o idee și pentru desenul impecabil, Livia Coloji pentru culorile bine alese, Benji Davies pentru joaca serioasă din fiecare carte, Victoria Turnbull pentru echilibrul dintre lumină și umbră.
4. După cum spuneam, Apolodorul lui Naum m-a învățat că o poveste poate deveni cît de complexă vrei, atîta timp cît urmezi un șir logic al întîmplărilor. Călătoria din prima carte cu Apolodor este așa de bine programată, cu harta în față, iar asta o face așa de ușor de citit și de plăcut. O altă călătorie care mi-a plăcut, mai recentă, este Rostogol merge acasă de Lavinia Braniște. Îmi place pentru ritmul ales, pentru numele istețe date personajelor, pentru empatia firească cu fiecare dintre acestea și mai ales pentru umorul fin.