Ce (nu) ne spune teorema lui Gödel despre mintea umană

Pe blogul lui Mihnea Măruţă a apărut, acum circa două luni, transcrierea unei conferinţe susţinute de Horia-Roman Patapievici la Cluj: „Despre dovezile existenţei lui Dumnezeu şi rugăciune. Cazul fraţilor Pascal“. Înregistrarea video a conferinţei respective a devenit recent disponibilă pe Youtube (1.) Vizionarea ei mi-a reconfirmat convingerea (pe care, ca matematician-informatician (2.), mărturisesc că o am) că grija pentru precizia afirmaţiilor şi sobrietatea retorică trebuie să primeze în susţinerea unui argument. Personalitatea lui Horia-Roman Patapievici este, fără îndoială, una seducătoare; am întîlnit însă însuşirile pe care le amintesc mai sus într-o măsură (după mine) insuficientă în conferinţa de la Cluj.   Despre subiectul principal al prelegerii (existenţa lui Dumnezeu şi argumentele lui Pascal în favoarea sa) nu voi comenta. Voi omite şi unele teme matematice tratate cel puţin nepermis de lejer-retoric, deşi lectura pasajelor respective i-a îngrozit – şi pe bună dreptate – pe unii colegi matematicieni cu care am discutat (un singur exemplu: discuţia despre „ordine de mărime“: matematic vorbind, dreapta şi planul au acelaşi „număr de puncte“ – cardinal –, prin urmare acelaşi „ordin“, nicidecum ordine diferite!, demonstraţia îi aparţine lui Cantor). Voi atinge un singur subiect, cel care a motivat reacţia de faţă – invocarea de către […]