Ceci n’est pas un anarchiste

Robert G. ELEKES - Aici îmi iau dinţii-n spinare şi adio

  • Recomandă articolul
Se spune că James Joyce şi-ar fi purtat manuscrisul romanului Ulisse timp de 11 ani, în sacoşă, bătînd pe la porţile editurilor din Dublin, pînă să apară o doamnă care să aibă cheia potrivită pentru uşa căutată… Şi bietul Şincai se pare că şi-a purtat 11 aniCronica în desagă, în vremuri şi locuri diferite. Au existat mereu cărţi care ajung în oraşe necunoscute, fără să le aştepte nimeni la gară, şi la urmă umplu peroanele. Chiar şi sărăcuţa de Bonjour tristesse a fost repudiată, pînă a ajuns pe un podium de premiere. Vedeţi cum îmi încep eu „cronica unei cărţi“, nefiind critic literar şi neavînd nici o aspiraţie să devin „preţuitor de valori“, ci doar un dram de impertinenţă… La Editura Tracus Arte, a apărut recent cel mai incitant volum de poezie, citit de mine pe plaiurile patriei, unde se ştie că tot românul s-a născut poet. Nu am pretenţia că sînt posesoarea adevărului absolut, fiindcă, din cîte am aflat, asta nu se atinge decît odată cu sfîrşitul lumii. Dar adevărul meu personal strigă în gura mare – de o gură căscată e vorba şi în volumul de debut al lui Robert G. Elekes, Aici îmi iau dinţii-n spinare şi […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
object(WP_Term)#12887 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }