Ceea ce este în jurul nostru

Din anul 2005, lucrez la subtitrarea în limba engleză a unor filme româneşti. Printre acestea s-au numărat 4,3,2 şi, mai recent, la Amintiri din Epoca de Aur, Poliţist, adjectiv şi Cea mai fericită fată din lume.   Nimic nu a anticipat valul de creativitate din cinema-ul românesc din ultimii cinci ani. În anii ’90 nu a existat nici un mecanism de finanţare a talentului, iar statul a permis/sprijinit doar filme care nu l-au ameninţat şi care nu au avut nici o audienţă. Atracţia principală au constituit-o comediile uşoare, cum ar fi Filantropica de Nae Caranfil. Dar stilul artei cinematografice a anilor ’90 s-a perpetuat după 2000, în filme precum cel al lui Cristi Nemescu, California Dreamin’, care exploatează prostia şi boala unei societăţi corupte, în încercarea de a crea ceva exotic din banalul realităţii. După cum sugerează titlul, este o continuă obsesie de a afla cum este ţara ta văzută de către străini. Străinii din povestea lui Nemescu sînt banali, pentru că sînt prea naivi să înţeleagă complexitatea sufletului românesc. Este ca o formă de narcisism transpus la nivel de ţară, asemenea unei adolescente care se uită în oglindă, nefiind sigură dacă se place pe ea însăşi. Prima dată cînd […]