CEEA CE NE DESPARTE. De ce „Mantaua lui Gogol“ nu se plimbă pe malul Dîmboviţei?

Dragă Bogdan, Mersi pentru „sărutul european“ din ziua alegerilor, însă eu, de data asta, pentru prima oară, am spus „pas“. Nu am mers la alegeri. Nu, nu din dezinteres şi „iresponsabilitate“, ci din simplul motiv că am ajuns la concluzia că degradarea vieţii politice, a sensului ideii de politic a ajuns sub nivelul perioadei ceauşiste. Nu exagerez. În marasmul de atunci se putea spera, acum nu facem decît să mimăm schimbarea unei găşti cu alta, a unui cartel politico-financiar cu altul – toate, în esenţă, identice. Doar o criză cu adevărat majoră ne mai poate salva. Ironia face ca „modelul Ceauşescu“ să fie acum multiplicat în diverse contexte politico-economice. Am auzit, cu uimire, că în popor fiicei preşedintelui i se spune Nicuşoara. Mi se pare că, în acest caz, i se face o nedreptate „Tovarăşului“. Să explic. Spre deosebire de actualul preşedinte, „Tovarăşul“ a procedat ceva mai diplomat. Cînd şi-a luat odrasla, pe Nicu, din „Dorobanţii“ acelor vremuri, pentru a-l băga „în pîine“, nu l-a pus direct mare ştab în Bucureşti, ca să nu zic că nici nu a „îndrăznit“ să-l plaseze în structurile centrale ale partidului, ci l-a trimis în provincie, la Sibiu, să o ia de la munca […]