Cei ce sînt fără să mai fie

Nu știu să existe vreun studiu sociologic/antropologic (sau cum l-am mai putea numi) care să consemneze de ce media de viață a scriitorilor români este/ar putea fi (nu știu sigur dacă e chiar așa, este o simplă, subiectivă constatare) mai scăzută decît media pe țară a restului populației din România. În ultimii ani, au tot murit pe bandă rulantă scriitori din toate generațiile, mai ales dintre cei care, teoretic, ar mai fi avut încă ani buni de scris, de creat, de trăit. Nu am o explicație, nici nu încerc să avansez supoziții, este doar o constatare amară. Poate este o simplă impresie, dar numărul scriitorilor care mor la vîrste care, teoretic cel puțin, ar trebui să le mai asigure ani buni de trăit este mare. Prea mare. Am făcut această acoladă, desigur subiectivă, plecînd de la niște cărți care apar, din nefericire pentru autorii lor, postum.   Lui Mircea Nedelciu (1950-1999), vîrful de lance și liderul necontestat al generației ’80, i‑a mai apărut un volum în seria de Opere. Este vorba de volumul V, care conține romanul scris împreună cu Adriana Babeți și Mircea Mihăieș, Femeia în roșu (Editura Paralela 45, 2016, ediție îngrijită – cu multă atenție și participare […]