Cel pian, muzica si dragoste de teatru (II). Interviu cu Dorina CRISAN-RUSU

O poveste de dragoste Exista vreun ingredient secret ca sa faci muzica de scena, pe viu? Ca sa faci muzica de scena, iti trebuie ceva, o nebunie. Trebuie sa ma-ndragostesc, cumva, de ce fac. E o poveste de dragoste cu un text, cu oamenii cu care lucrez, e o concentrare de energie, de emotie, pe care simt nevoia s-o transform in muzica. Sint profesionista, pot s-o fac si la rece, dar nu-i acelasi lucru. Ceea ce ma reprezinta cu adevarat sint lucrurile nascute dintr-o astfel de traire afectiva, de ardere emotionala. Va leaga de Maia Morgenstern o lunga prietenie si colaborare, ati facut o multime de spectacole impreuna – deci e vorba de mai mult decit de o comunicare teatrala. Cum v-ati intilnit? Asta chiar e-o poveste! Prima data au venit, la Piatra Neamt, Claudiu Istodor si Oana Pellea, inaintea Maiei, care era inca studenta. Noi faceam acolo un soi de petreceri pentru debutanti, le dadeam cadouri (le faceam un fel de zestre, cite-o cerga, si nu exista sa aiba nevoie de ceva si sa nu gaseasca la noi). Petrecerea era la Liviu Timus, la el le dadeam intotdeauna, fiindca avea scule, boxe, chestii. Era prin ’84-’85. Si, la un […]