Cele mai bune intenții

Probabil că procesul de clișeizare socială n-a „început“ în filmele Noului Val Românesc – peliculele care au în centru cele mai stereotipizate categorii din cinematograful nostru actual (medicii și polițiștii), Moartea domnului Lăzărescu și Polițist, adjectiv (deși, mă grăbesc s-o spun, nici lungmetrajul lui Cristi Puiu nu e unul despre sistemul medical, nici cel al lui Corneliu Porumboiu – unul despre Poliția Română) cîștigă extrem de mult scoțînd personajele din orizontul previzil de așteptare. În mod sigur, însă, o parte a acestui Nou Val e un vehicul privilegiat de locuri comune; din cînd în cînd, partiturile din aceste filme par, la fel ca-n manele sau cîntecele de lăutărie, destinate obținerii unei adeziuni previzibile și necondiționate din partea publicului. Publicul românesc rîde inevitabil, cel internațional se relaxează să afle că prostia și corupția din România sînt tot acolo unde le-a lăsat la anterioara vizionare. Glodul din curte, medicii șpăgari și nesimțitori și polițiștii vai de mama lor, care vor să le iasă și lor un „ceva“ acolo, sînt șlagăre nemuritoare – în viață, la bere și la cinematograf.   Publicul rîde și la Poziția copilului, poate nu la început, la inutilul și apăsatul monolog la telefon al doctoriței Olga (Natașa Raab) […]