Cele sase fete ale festivalului

– Organizare: Foarte buna. Echipa functioneaza brici, dar e si numeroasa, impartita riguros pe standuri. Timpit sa fii sa nu stii cui sa te adresezi. Mai clar de-atit nu se poate. Elvetieni, ce naiba… Poti beneficia de acreditare si badge-instant. **** – Facilitati: Cazare la hotel de patru stele, cu sampanie la mic-dejun si pay-tv in camera. (In Locarno, la cinci stele nu exista pay-tv!) Petreceri in fiecare seara, destul de elaborate gastronomic, dar de-o plictiseala cind vine vorba de dans… „We are in Locarno“, vorba tipului de la biroul de presa (blazarea-i din voce subintelesa). Reformulez: Sintem in Elvetia… Plus, imens plus: Internet si telefoane fara limite contra modica suma de 20 de franci elvetieni. Nu pot decit sa ma ingrozesc atunci cind le va veni nota de plata. Ca mie-mi place sa vorbesc la mare distanta…**** – Selectie: Proasta. Neverosimil de slaba, pentru un festival promovat in A-list, cot la cot cu Cannes, Venetia si Berlin. Si selectia oficiala ca selectia oficiala, dar nici crowd-pleaser-ii din Piazza Grande n-au fost din cale afara de pleaser-i…** – Glamour: sarman. Rupert Everett, dragutul de el, cum a venit, a si plecat la St. Moritz. * – Peisaj: Splendid. Munti. Nori […]