Cina à la Esterházy (III).Dialog: Péter ESTERH

L.J.O.: Cind a devenit pentru tine un fapt hotarit ca esti scriitor? P.E.: In forma asta mitica sau de basm, pentru mine treaba a fost decisa atunci cind a trebuit sa scriu o nuvela, in clasa a treia de gimnaziu. Drept tema de casa trebuia sa scriem un eseu sau o nuvela. Tinind seama de faptul ca eseul ar fi trebuit sa fie de cinci pagini, iar nuvela doar de trei, am decis cit se poate de fundamentat. Astfel ca am ales nuvela si imi amintesc perfect de miracolul prin care am trecut scriind-o. De multe ori obisnuiesc sa ma fudulesc ca in textele mele nu exista personaje, nu exista actiune, dar in nuvela asta a existat un personaj: bucatareasa. Imi amintesc de acea senzatie dumnezeiasca, de-a dreptul divina, pe care am simtit-o cind mi-am dat seama ca puteam sa decid cum va arata respectiva bucatareasa. Daca-i grasa, daca are curul mare, daca transpira – asa a si fost –, deci eu eram cel care decideam aceste aspecte. Prin urmare, un nu stiu ce atit de senzual al creatiei, astfel ca atunci am declarat ca eu sint scriitor. Dupa decizia asta, m-am si linistit. Ca daca scriu doua propozitii, atunci […]