Cind Andrei Cornea nu are dreptate

Lumea de astazi produce si propune atit de multe obiecte de consum, incit, pentru a putea fi inregistrate de memoria anterograda a unui singur om, ele trebuie sa primeasca fiecare o definitie imuabila, un loc pe raftul memoriei, o data pentru totdeauna; o intrare intr-un dictionar pe care Flaubert l-a numit dictionar idei primite (de-a gata). Fara ideea primita despre un anumit lucru, acesta practic n-are contur. Sa luam un exemplu. Se da o revista, Observator cultural. Numele nu ne ajuta prea mult, trebuie sa-i asociem o idee primita: corectitudine politica este prima sintagma – cu conotatie infamanta – pe care unii cititori de reviste culturale romanesti au fost deprinsi s-o asocieze cu revista Observator cultural. Nu conteaza faptul ca nu ne-am propus niciodata sa facem o obsesie din corectitudinea politica, cu toate ca n-am refuzat-o niciodata ca pe o dimensiune obligatorie a unei politici culturale civilizate, ca pe o marca a unui spirit liber de prejudecati (inclusiv de prejudecata absentei totale de prejudecati). E mult mai comod probabil ca, atunci cind citesti Observator cultural, sa lasi sa functioneze un reflex de interpretare care sa preintimpine efortul inutil de a nu eluda intentia autorului, imposibil de cunoscut inainte de a-i […]