Cind teatrul devine muzica. Interviu cu Andrei SERBAN

Preocupat in spectacolele sale de o vizualitate percutanta, cu origini mai degraba intr-o forma de teatru sincronic arhaica, in acceptia lui Artaud, Andrei Serban este unul dintre regizorii care, indiferent de controversele iscate, nu te poate lasa fara o reactie. Metodele sale de lucru, atelierele axate pe raportul corp-sunet-muzicalitate-spatialitate se reflecta in montarile de teatru si opera, individualizate printr-un tip de energie senzoriala aparte. A fost student la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica timp de sapte ani (trei la Actorie si patru la Regie), fiind foarte apropiat de regizorul Radu Penciulescu. In 1967 a fost chemat de Liviu Ciulei la Teatrul „Bulandra“ pentru a monta Iulius Cezar. Pleaca in 1969 in Statele Unite, la „LaMaMa“, teatru axat pe zona experimentului, la invitatia producatoarei americane Ellen Stewart. In 1970, debutul sau in America este marcat de doua spectacole reprezentative: Ubu Rex si Arden din Faversham. In 1970, Peter Brook il invita la Centrul International de Cercetari Teatrale de la Paris, concentrat, in primul an de studii, pe expresivitatea limbajului sonor non-verbal. Fragmente din trilogia greaca si Agamemnon marcheaza inceputul ciclului de reprezentari ale tragediei antice in Statele Unite. Raportarea lui Andrei Serban la textele clasice (Pescarusul, Livada de visini, Cum […]