Cînd traducătorii devin personaje principale

Imaginaţi-vă voi, cei care, din tot felul de motive, nu aţi ajuns la Ediţia a II-a a FILIT- ului abia încheiat, că, din abundenţa de evenimente propuse de Dan Lungu, Lucian Dan Teodorovici, Florin Lăzărescu, atenţia multora a fost atrasă de seminariile, dezbaterile, întîlnirile în care protagonişti au fost traducătorii. Într-un Iaşi în care Kogălniceanu rostea răspicat la 1840 că traducţiile nu fac o literatură, s-a tras concluzia că fără traducţii e greu să mai vorbeşti de o literatură, de cea universală, în nici un caz.   Amant al literaturii, empatic, curios, mediator, revelator, căutător prin dicţionare, semiotician, dar şi semantician, generos, deloc orgolios, TRADUCĂTORUL este un actant fără de care permeabilitatea creaţiilor scrise în limbi diferite ar fi imposibilă. Toate trăsăturile de mai sus mi-au fost revelate (şi) joi, 2 octombrie, la Casa cu Absidă, Sediul Filialei Iaşi a USR, cînd în faţa celor prezenţi s-au aflat Georg Aescht, Inger Johansson, Gabriella Koszta, Marily Le Nir, Roberto Merlo, Lora Nenkovska, Joanna Warwas- Kornas, Sunia Acmambet, Marian Ochoa de Eribe, Steinar Lone, Sean Cotter. Cu accent maghiar, sau texan, sau slav, sau mediteranean, sau scandinav… erau povestite (doar eram la Iaşi, unde inclusv numele de pe frontispiciul unei cafenele este […]