Îți mulțumim pentru că ne citești.
Interesul tău contează pentru noi,
Iar noi contăm pe implicarea ta.
Revista Observator cultural a ajuns la numărul 900! O performanţă pentru care le mulţumim tuturor celor care au făcut posibilă apariţia revistei, din 29 februarie 2000 şi pînă azi. Fără sprijinul cititorilor și al cîtorva companii responsabile, noi nu am fi putut să vă aducem conținut de calitate, an după an, sau să garantăm independența editorială a publicației.
Pentru ca proiectul nostru cultural să reziste în vremuri potrivnice, avem nevoie de tine. Vom continua să publicăm materiale de calitate şi să contribuim la formarea unui public pentru care libertatea de gîndire este un mod de a fi.
Avem nevoie însă de implicarea tuturor
- celor care încă mai speră că o schimbare în bine e posibilă aici, în România;
- celor care nu se resemnează, a celor capabili să gîndească şi să se implice;
- celor care cred că o cultură solidă e garanţia unei vieţi mai bune;
- celor care cred că de ei depinde ca lumea în care trăim să fie una mai bună!
Nu e vorba doar despre o nevoie financiară, ci şi despre o miză morală.
Într-o perioadă în care puterea de cumpărare e diminuată, cînd dispar librării, iar presa cotidiană se tabloidizează, cînd instituții culturale fac compromisuri nepermise, Observator cultural îşi doreşte să facă din deviza sa – Spiritul critic în acţiune – o forţă de schimbare a mentalităţilor. Să demonstreze că, într‑o „lume plină de zgomot şi furie“, cultura contează.
Acum, mai mult decît oricînd după Revoluție, riscăm să ne întoarcem în timp, în loc să evoluăm ca societate. Doar cu implicare și solidaritate putem merge înainte.
Observator cultural a demonstrat, în toţi aceşti ani, că este o revistă capabilă să se reinventeze (vezi instituirea, în 2007, a Premiilor pentru literatură ale revistei, cele mai rîvnite premii la ora actuală), să se modernizeze (prezenţa în on-line e o dovadă, ca şi trecerea, în print, la varianta color) şi să se deschidă către categorii diferite de public, fără să facă rabat de la calitate. Și, peste toate, să își păstreze luciditatea și busola morală. Cu ajutorul tău, vom ajunge şi acolo unde cuvîntul scris poate schimba destine, în medii mai puţin permeabile la cultură, unde cartea e un obiect rarisim.
Observator cultural în cifre
- 18 ani de apariţie săptămînală neîntreruptă, în print;
- 900 de numere apărute;
- peste 5.000 de redactori și colaboratori au semnat articole în Observator cultural:
- sute de mii de articole în arhiva tipărită şi în cea on‑line;
- unele dintre materialele publicate aici s-au transformat în cărţi de succes;
- Dream Team profesionist și stabil – o echipă de redacție cu 15 angajați;
- interviuri cu personalităţi din ţară şi din străinătate: scriitori, regizori, sculptori, pictori, jurnalişti, actori, muzicieni – oameni care fac din lumea noastră un loc mai bun: Norman Manea, Mircea Cărtărescu, Gabriela Adameşteanu, Matei Vișniec, Ion Vianu, Ana Blandiana, Cristi Puiu, Cristian Mungiu, Călin Peter Netzer, Geta Brătescu, Henry Mavrodin etc.;
- 11 ediții ale Premiilor Observator cultural, cele mai rîvnite premii pentru literatură din țară – cu un Mare Premiu, Premiul „Gheorghe Crăciun“ pentru Opera Omnia, acordat în fiecare an: Mircea Horia Simionescu (2007), Mircea Ivănescu (2008), Norman Manea (2009), Radu Cosașu (2010), Emil Brumaru (2011), Șerban Foarță (2012), Dumitru Țepeneag (2013), George Banu (2014), Nora Iuga (2015), Angela Marinescu (2016), Ana Blandiana (2017).
Observator cultural este partenerul tuturor marilor festivaluri de film, muzică, teatru şi literatură: Festivalul Internațional „George Enescu“, Bookfest, Gaudeamus, TIFF, Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, Festivalul Naţional de Teatru, Festivalul SoNoRo, Festivalul „Clara Haskil“, FILTM, FILIT, Astra Film Festival şi multe altele.
Peste 200 de elevi implicați în „Observator Lyceum“ – întîlniri periodice cu personalități culturale și acordarea unui Premiu Special la Gala Observator cultural, pe baza voturilor liceenilor.
Premii obținute de revistă: Premiul Radio România Cultural, pentru Cea mai bună publicație culturală (în 2006 şi 2010), Premiul Muzeului Literaturii Române, pentru Cea mai bună revistă culturală (în 2015).
O revistă cu adevărat europeană, care abordează dintr-o perspectivă culturală nu doar artele, ci şi societatea, politica, sănătatea, educaţia, sportul, o şcoală a spiritului critic şi a gîndirii independente;
NU LĂSA SĂ SE AȘTEARNĂ TĂCEREA PESTE CULTURĂ!
Din respect pentru cultură și pentru cititorii noștri, menținem prețul de vînzare al revistei la 5 lei, însă costurile editoriale, de tipografie și de distribuție sînt cu 70% mai mari decît această sumă. Susține acum Observator cultural, dacă eşti cititor sau companie responsabilă.
Norman MANEA:
„Încă dinainte de a părăsi România, în 1986, m-am simţit ataşat de aşa-numita „generaţie 80“ (sau „în blugi“). […] Aşa că mi s-a părut firesc să colaborez, după 1989, la Contrapunct şi apoi la Observator cultural, azi cea mai bună revistă culturală a ţării, cred, prin discernămîntul critic, calitatea scriiturii şi consecvenţa opţiunilor riguroase, în afara asocierilor meschine şi a tărăboiului dîmboviţean.“
CUM NE POT SUSŢINE COMPANIILE
Sponsorizează fără costuri!
Companiile din România care plătesc impozit pe profit își pot deduce sponsorizările către societatea civilă, pînă la pragul de 20% din impozitul pe profit sau 5 la mie din cifra de afaceri, prin simpla completare a unui contract de sponsorizare. Banii se scad pur și simplu din taxe, la final de an.
Investește în Observator cultural banii care ar merge la Stat! Noi îți garantăm cheltuirea lor responsabilă, pentru cultură. Descarcă un contract de sponsorizare pe www.observatorcultural.ro.
Contactează-ne pentru mai multe detalii:
Revista Observator cultural
Strada Herăstrău nr. 13, sector 1, București
Telefon: 021-230.84.44
E-mail: [email protected]
Click pentru contractul de sponsorizare AICI.
CUM NE POT SUSȚINE CITITORII
Abonamentele se fac la sediul redacției sau în contul deschis la BRD-Groupe Société Générale Dorobanți: RO07BRDE445SV76056744450, prețul fiind de 65 de lei (3 luni),
120 de lei (6 luni), 220 de lei (12 luni)
Abonamentele pentru străinătate se fac achitînd costul în contul: RO47BRDE445SV76056914450; 20 de euro (3 luni), 36 de euro (6 luni), 50 de euro (12 luni)
,,Cand vrei sa schimbi ceva, trebuie sa investesti in cultura.”
Este un adevar care nu mai trebuie demonstrat. Trebuie remarcat insa faptul ca Principatele Romane, Tara Romaneasca si Tara Modovei, au pasit pe drumul adevaratei culturi doar atunci cand tinerii
ei au avut posibilitatea sa se adape din cultura Frantei, Germaniei, Italiei. Tinerii ardeleni, corifeii Scolii Ardelene s-au format la Roma si in Austria. Cronicarii moldoveni au luat contact cu Polonia.
Generatiile care le-au urmau si-au desavarsit cultura si educatia in Franta, Germania, Italia.
De aceste generatii de tineri, dupa 1945, ,, puterea populara ” nu a mai avut nevoie, iar cand s-a produs o asa zisa liberalizare, tot ce venea din apus era filtrat in interesul ,, clasei muncitoare”, asa fel incat sa se poata racorda la noua orientare ce a urmat acestei perioade pana in 1989.
Acum insa e foarte greu sa se revina la ceea ce a fost inainte de 1945, fiindca inca mai sunt reziduuri din cultura dobandita inte 1945 si 1989.
Cei care astazi ne conduc au, fara sa-si dea seama, probabil, in mentalul lor astfel de reziduuri.
De multa vreme, mi-am dat seama ca e greu sa faci dintr-un preot ortodox un imam musulman. Ce vreau sa spun pprin aceasta afirmatie ?
Cei care au varsta de 55-6o de ani au fost formati inainte de ’89 si le este greu sa inteleaga adevarata democratie, adevrata piata libera, adevarata economie de piata si mecanismele lor.
,,Fostii” au inteles mult mai repede ca in capitalism economicul determina politicul si au acaparat economia pe care
o manevreaza n interes propriu. De aici discrepanta intre averi. Proletariatul a ramas, iar ei au devenit adevartii capitalisti cu doctorate, licente, studii de specialitate, care, pretind ei, dau dovada de inalata cultura.
De aceea sunt prea putin interesati de adevarata cultura.
Chiar si ministerul care ar trebui sa se ocupe si de cultura, pe langa instruire ( invatare ) a devenit doar ministerul educatiei. Ce fel de educatie ? Dumnezeu stie ! Zile trecute am trecut de doua ori pe l;anga un liceu in pauza mare. Elevii, baieti si fete, iesera afara din curte liceului si fumau nestingheriti. Probabil ca profesorii, dirigintii, pedagogii erau si ei in alta parte la o tigara.
Am avut norocul să primesc sprijin ca elev și student din partea adulților maturi, serioși, competenți. La întîlnirea 2017 cu colegii de la Bacalaureat 1970+ 1971 s-a vorbit despre anii din liceu. Profesorul de fizică, pe atunci tînăr absolvent universitar, a amintit: am preluat răspunderea de dascăl făță de mine și față de elevi, fără să țin cont de împrejurările potrivnice, azi bine cunoscute tuturor „societatea socialistă multilateral dezvoltată“.
Locuitorii României europene trăiesc azi în libertate, democrație, (în UE, NATO, ONU). Se pare că nimic nu e potrivnic unui prezent și viitor a acelor locuitori ai României care nu doresc să emigreze.
… „… Acum, mai mult decît oricînd după Revoluție, riscăm să ne întoarcem în timp, în loc să evoluăm ca societate. Doar cu implicare și solidaritate putem merge înainte…. „…..
Avertizarea are cauze bine cunoscute și prezentate cu bun simț în observatorul cultural al secolului 21. Cred că deconectarea în anii 1972-1980-1989 naționalcomunismului autohton de restul lumii e o moștenire dezastruoasă. Deconectarea în domeniul științelor (biologia, chimia, fizica), tehnologiei (chip, computere, laser, sateliți) a mărit enorm de mult „decalajul istoric“ față de occidentul foarte dinamic în cei 72 de ani de pace după 1945. Deconectarea în domeniul culturii, artei, științelor umaniste, (filozofia, istoria, științe economice, sociologia) are consecințe negative pînă azi. Revistele, informațiile noi din vest au dispărut aproape complet în toate domeniile după 1972-1980. Intîlnirile directe ale oamenilor de știință, din domeniul culturii din țară cu cei (uniți în UE.16) din vest au fost controlate, suspectate sau impiedicate. Norman Manea, Herta Müller… anii 1980 … locul unde nu s-a întîmplat nimic?
Depinde de noi toți, în țară și în UE cum ne clădim prezentul și viitorul. Sunt sigur: cultura e brandul țării în secolul 21 încă tînar. Cultura, literatura, arta, filmul, e brandul țării cu care se poate prezenta 2019 la președinția UE.27 continentului și lumii întregi.
1). Refondarea UE a fost anunțată de noul președinte francez E. Macron la București 2017. România a fost invitată să participe activ la noua structură încă neconsolidată a UE.27. S-a anunțat 2017 fondarea, sprijinirea cîtorva universități de excelență din partea, cu suportul UE.27. România ar putea propune, ar putea oferi la Bruessel ca o universitate de excelență europeană să fie prevăzută în estul continentului (Sibiu?, Timișoara?, orașe bine cunoscute tuturor patrtenerilor în UE, bine cunoscute și vizitate ca orașe culturale ale continentului 2007 / 2021). Cred că e momentul potrivit ca în observatorul cultural să se discute în spațiul public românesc cu ce și cum se prezintă țara, cultura, societatea civică la președinția 2019 UE.27. Prezentările digitale ale publicației observator cultural în internet pot extinde modelul „economic“, profilul publicatiei (cuprins în cîteva limbi moderne? …. parteneriat cu alte publicații europeane?.., cunoștiințe de limbi, traducători…) pentru a avea resurse proprii din toate părțile continentului.
2). Era digitală oferă azi posibilități enorme în domeniul culturii și publicisticii din țară, șanse necunoscute înainte de 1989. Nu cred că o singură limbă e metoda unică de a prezenta cultura unei țări. Cum se va prezenta țara oaspete la Buchmesse Leipzig în primăvara 2018? Cu cîte limbi literare, cu cîte literaturi (culturi) din secoul sărbătorit 2018? O privire peste gard: Elveția cu patru limbi administrative și trei limbi (culturi) literare, are locuitori multumiți (sentimentul apartenenței) cu soarta și țara lor. Canada cu două limbi administrative și foarte multe limbi locale în orașele mari, e țara căutată de mulți imigranți tineri. Polonia (repolonizarea mediilor, cultură patriotic- naționalistă cere guvernul PIS, guvernul a schimbat pe cei din instituțiile culturale, teatre, etc.) Ungaria (exemplul de azi cel mai oribil în domeniul culturii, maghiarizarea ca în secolele trecute) de azi ca modele pentru România (Ministerul culturii și Identitțtii naționale) secolului 21?
3). Cred că nu a rămas mult timp pentru a depăsi „decalajul istoric“ în domeniul științei, culturii, în raport cu elitele lumii. Societatea civică româneasca are responsabilitatea, e principala sursă de idei și reforme în țară care poate satisface dorințele, aspirațiile locuitorilor, azi cu dublă cetățenie, cea din țara natală și cea suplimentară în UE.27. Românii de azi nu mai sunt legați de glie.
2018 … țărișoara, plînsete….?
Apropo de ultimele-mi zise (admit că nițel iconoclaste…) despre cultură.
.
Omul îți mai iartă vreun derapaj de la adevăr, dar nicicum să-i strici lui plăceri.
Ideea de cultură face parte dintre plăceri (cît de mare, se poate discuta),
„Cînd vrei să schimbi cu adevărat o societate, investeşti în cultură!”
Privesc un pic în istorie, a noastră, și nu simt a fi schimbat cultura ceva…
Ca întîi exemplu în de acord cu ce spun mai sus m-aș duce la activitatea lui Spiru Haret, dar am sentimentul că nici aceea nu a schimbat lucruri, drept dovadă că ne-am purtat ulterior (pînă azi?) cam împiedicat, primitivul fiind-ne etern la putere.
Ca părere a mea, există un mers al vieții, și cam atît.
Cetățenii țării noastre nu au ajuns a urma, de la nimic, patru ani școlari, apoi șapte, opt, doisprezece pentru că s-a zbătut vreun inimos, ci pentru că o impunea realitatea.
În ce privește așa zise, ca ale mele, pot fi acuzat de multe…Dar poate tot e bine a semnala, și așa unghi.