„Cinema realist, minimalist, direct, brut“

Draga Mihai Chirilov, in dialogul pe care l-am purtat dupa includerea filmului lui Mungiu in competitia oficiala de la Cannes, fiindca tu-l vazusesi pentru TIFF, m-ai uimit in vreo trei trepte. intelegeam ca-ti placuse mult filmul, ca ti-ai dat seama „din prima“ ca e foarte bun, dar sa ajungi pina la a ne asigura ca el va lua premii de prim rang la Cannes, mi s-a parut „prea de tot“! „Pe ce te bazai“? M-am bazat pe succesele trecute ale filmelor romanesti la Cannes, pe urmarea logica a celor cinci ani de prezenta continua si constanta, intr-o anumita gradare a afirmarilor, cu o anumita insinuare a filmului romanesc acolo, in tendinta impusa de la un an la altul. Pentru ca trebuie spus ca majoritatea filmelor prezentate la Cannes s-au circumscris mai mult sau mai putin unor tendinte, cum e, pe de o parte, aceasta emergenta a tinerilor cineasti, iar pe de alta parte, consolidarea unor formule stilistice, sa spunem. De pilda, in zona unui cinema minimalist, auster, lipsit de flamboiantele cu care te tenteaza un buget mai confortabil. Nu cred, deci, ca am facut un mare exercitiu de anticipatie, pentru ca nu sint nici medium, n-am nici vreun glob de […]