Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Cioran, Ceauşescu şi revoluţia naţională în România
- 03-12-2009
- Nr. 503
-
Alexandru MATEI
- ESEU
- 9 Comentarii
A existat în România secolului trecut o voinţă de istorie, la fel ca-n toată lumea occidentală. Diferenţa faţă de această lume a fost însă foarte importantă: însăşi voinţa de istorie era o sensibilitate de import. Nu cred că e vorba despre o incapacitate românească de a propune ceva propriu. Pur şi simplu, noi urmăm mereu altora şi nu apucăm să vrem decît obiecte existente deja pe piaţa dorinţelor. Obiectul pe care-l am în vedere acum este revoluţia. În România n-au existat revoluţii. Comunismul a fost impus din exterior, iar aclimatizarea lui în conformitate cu posibilităţile noastre de a intra în istorie, la sfîrşitul domniei lui Gheorghiu-Dej şi în prima perioadă a lui Nicolae Ceauşescu, a fost superficială şi circumstanţială. În 1989 nu a fost o revoluţie: mai degrabă, o revoltă pregătită în parte din exterior, în parte dinăuntru, care nu inaugura nimic, ci viza sincronizarea cu democratizarea în curs în blocul est-european, pe de o parte, iar pe de alta, resuscitarea unui trecut în bună parte uitat şi imaginat: cel al unei aşa-zise Românii prospere, democratice, occidentale, din interbelic. 1936: istorie, antisemitism, revoluţie De aceea, mă întorc la unul dintre ultimii ani interbelici, 1936. Este anul în care […]
Stimate Domnule Matei,
Marile idei ne vin adeseori citindu-i pe altii. Daca acele idei mari insa exista deja in publicatii anterioare, o datorie colegiala este ca citam locurile unde se gasesc ele. Or, iata ca problema profetirii lui Ceausescu de catre Cioran se gaseste intr-un volum unde mi-am permis sa adun citeva mese rotunde pe care le-am moderat cu citiva ani in urma (el se cheama: „Trasee culturale Nord – Vest”, 2006, p. 106 sus), unde subsemnatul remarca in treacat, adresindu-se doamnei Marta Petreu: „Aratati [in monografia „Un trecut deocheat”] ca [Cioran] l-a profetit pe Ceausescu”. Trimiterea la volumul autoarei v-ar fi scutit, poate, de false paternitati. Cu respect, OP
Cher M. Matei,
Cu simpatie si amicitie iti scriu asa ca te rog sa nu iei observatiile mele in nume de rau. Le fac doar pentru a relansa, poate, discutia. Textele lui Cioran din anii 30 nu au decat o legatura slaba cu marxismul, in schimb au totul de-a face cu vulgata ni droite ni gauche propagata in Franta de disidentii din Action française si in Germania de revolutionarii conservatori care vroiau sa articuleze un nou nationalism pe un colectivism anticapitalist. De aici confuzia cu marxismul. Si asta e si ariergarda pe care a importat-o Cioran in textele respective, fara prea mare fantezie de altfel. Daca vrei iti pot furniza copii dupa nr din epoca ale unor ziare precum Combat, L’Insurgé, Journal desz débats, etc. Vei putea constata singur similitudinile frapante intre nationalistii nostri si tineri nonconformisti francezi.
Altfel, e interesanta paralela ta intre national-socialismul cioranian si cel ceausist. Ar mai fi de adaugat ca ambele sunt expresia defazata a ideologiei suveranitatii, spre deosebire de marxism- care e tocmai demistificarea ei.
Eu nu vorbesc decit despre introducerea Martei Petreu la traducerea Schimbarii la fata in franceza. E un text consistent, in care nu e vorba nici un moment despre stingismul lui Cioran. Daca exista asa ceva in Un trecut deocheat, aveti amabilitatea sa imi spuneti unde. In alta ordine de idei, spuneti-mi care sunt ideile Martei Petreu pe care le-am furat si daca vreunul dintre argumentele mele nu e sustinut cu citate din cartea despre care vorbesc. Altfel, v-as ramine indatorat daca ati avea scrupule in a arunca imediat cu acuzatii grele, de genul ATI FURAT. Va multumesc
Inca unul care da lectii, inca unul care se pricepe la orice, adica la nimic. Descopera bicicleta, ca sa zicem asa.Tot bietul Eugen Ionescu avea dreptate… zi-i destept si pace.
Faptul ca avem acelasi prenume ma incurajeaza sa va scriu si sa va recomand o carte: Marta Petreu, Un trecut deocheat sau Schimbarea la fata a Romaniei. E despre Cioran, si acolo o sa gasiti tot ce va pofteste inima, si despre stingismul lui Cioran, si despre Ceausescu. Autoarea ar putea sa va acuze de plagiat pentru ca folositi ideile ei din aceasta carte, dar fara sa o citati, ci criticind-o. Foarte romaneste. Asa fac toti, fura si critica, deci sinteti pe linia buna a traditie.
S-auzim numai de bine,
Alexandru, de profesie fizician
Ziceti de introducerea Martei Petreu ca e scrisa dintr-o perspectiva partiala, de parca exista vreun text, fie si monografic, care sa nu fie la fel, ci exhaustiv si arborind subiectul din toate perspectivele posibile. Inteleg ca zilele astea e la moda sa ne delimitam de autoarea cartii despre Sebastian, dar faptul ca nu il pune in ecuatie si pe Hegel, in timp ce dvs. o faceti, nu e necesarmente o o scadere a textului respectiv. De altfel, de atita hegelianism numai nu s-a sucombat, vorba lui K.R. Popper (Mizeria istoricismului).
Am citit textul, vă apreciez scrisul, dar un titlu face uneori cât o jumătate de text. Dvs. nu spuneţi cp Cioran a admirat nazismul, dar eu ştiu acest lucru din alte texte, nu v-am reproşat decât titlul, care putea fi altul, numai bine.
Imi pare rau ca ati scris acest comentariu citind doar titlul eseului meu. Poate era interesant daca citeati si textul, pentru ca eu nu vorbesc aici despre admiratia lui Cioran pentru nazism. Lenin era nazist? Cioran nu admira nazismul, in Schimbarea la fata cel putin, asa cum se spune, mai mult decit comunismul. Nu admira de fapt nimic. Idealul lui istoric și politic, modelul lui pentru o Romanie dezvoltata este Franta.
a-l pune pe Cioran alături de Ceauşescu este aproape blasfematoriu, nu că ar fi fost Cioran un sfânt, nici pe departe, dar un om cu un mare creier să stea lângă un acefal? Cioran,lăsând admiraţia pentru nazism, care era aberantă, avea idei, iar de plidă un Franco al României, nu strică deloc, după care să ne vină monarhia, în pace ţi onor.