Cîteva amintiri, în loc de rămas-bun

Pe Mihai îl cunosc de mai bine de 20 de ani, încă din anul 1993, cînd deveneam amîndoi studenţi ai Facultăţii de Filozofie din Cluj. Cîţiva ani mai tîrziu, la nunta prietenului nostru Florin, din Braşov, Mihai ne-a găzduit în locuinţa familiei sale, care ne-a primit, pe noi, cîţiva studenţi gălăgioşi, cu o amabilitate şi o bunăvoinţă înţelegătoare. Atunci i-am cunoscut şi pe Andrei şi pe generoasa lor mamă. Andrei a fost pentru mine mereu, încă de la început, fratele mai mare al lui Mihai. Primele poezii de-ale lui pe care le-am citit, de la acesta le-am împrumutat. După facultate drumurile noastre s-au despărţit, Mihai a plecat la Bucureşti, iar eu am rămas la Cluj. Am păstrat cu Mihai o legătură virtuală, prin emailuri şi telefoane sporadice. Ne-am întîlnit de atunci doar de cîteva ori, o dată din întîmplare, sau cel puţin aşa ar părea la o primă privire, pe peronul gării din Braşov, el urmînd să plece mai departe cu trenul cu care sosisem eu. Am stat puţin de vorbă, cît ne-a permis timpul, iar printre întrebările despre familie, Mihai mi-a spus cu mîndrie că fratele lui a devenit chiar atunci, în acea zi, decan al Facultăţii de Litere […]