Cîteva principii didactice uneori uitate (I)

Pînă la 1800, matematica şi fizica erau studiate împreună, sub titlul de filozofie naturală. Ingineria era identificată cu construcţia de drumuri şi poduri, şi abia după 1900 s-a vorbit despre inginerie mecanică, electrică sau chimică, iar după 1950, de spre telecomunicaţii şi IT. Ca discipline de învăţămînt sau cercetare ştiinţifică, toate acestea sînt aparent separate, dar, laolaltă cu alte discipline, au un unic scop suprem, acela de a ne ajuta să putem supravieţui ca specie, într-un mediu tot mai ostil (cutremure, vulcani, poluare, inundaţii, secetă sau lipsa hranei şi a apei potabile…).   Mă adresez cititorilor ca beneficiari şi chiar producători de matematică, dar şi ca părinţi sau bunici. Aşa cum este predată pe toată verticala învăţămîntului, matematica este astăzi respinsă de mulţi tineri, în aproape toate ţările lumii, fiind privită ca o disciplină neînţeleasă, răufăcătoare, dacă nu chiar „toxică“. Nu discut despre alte materii care au, probabil, aceeaşi soartă. Cauzele sînt mai multe, şi nu voi face vreun proces cuiva, ci voi veni cu cîteva propuneri constructive. Aşa cum cerea J.J. Rousseau, trebuie să ne reîntoarcem la natură! Iar speranţa că tabletele şi manualele digitale ar fi suficiente de la sine şi că rezolvă totul în materie de comunicare […]