Complicitate discretă

Cucerirea sau schimbarea Puterii devine posibilă atunci cînd popoarele n-o mai pot suporta pe cea existentă, iar aceasta nu mai poate stăpîni cu aceleaşi metode pe care le credea „sigure“. În România, o asemenea schimbare este mereu dorită şi aşteptată de peste 80% dintre cetăţeni, profund nemulţumiţi de inerţia, complicitatea şi iresponsabilitatea factorilor de decizie, începînd cu Parlamentul şi Guvernul şi terminînd cu puzderia de şefi şi şefuleţi. În funcţie de majoritatea care preia puterea executorie, aceştia migrează de la un partid la altul, de la un post la altul, nu neapărat bine plătit, dar furnizor de avantaje grase şi de noi perspective. Creşterea influenţei acestor factori locali a devenit evidentă prin rolul aşa-numiţilor „baroni“. Rolul lor social pare să se diminueze, însă influenţa lor politică sporeşte.   După douăzeci şi trei de ani de aşa-zisă tranziţie spre democraţie, iată-ne treziţi la realitatea unui nou tip de autoritarism, caracterizat de incompetenţă, iresponsabilitate civică, minciună şi manipulare, lăcomie incomensurabilă şi polarizare socială insuportabilă. Cei care încă mai cred în superioritatea absolută şi imuabilă a unui model de democraţie bazat în principal (aproape exclusiv) pe alegeri şi partide refuză să discute despre deprecierea în timp a acestor piloni ai unei reale dependenţe […]