Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
„Comunismul a fost un răspuns prost la nişte întrebări foarte bune”
Tony Judt (2 ianuarie 1948-6 august 2010)
- 13-08-2010
- Nr. 537
-
Iulia POPOVICI
- In memoriam
- 2 Comentarii
După ani în care corpul i-a fost, încetul cu încetul, paralizat de boala Lou Gehring – o maladie degenerativă ce i-a lăsat doar mintea în mişcare şi care-i fusese diagnosticată în septembrie 2008 –, istoricul şi intelectualul public (în definiţia lui clasică) britanic Tony Judt a decedat vineri, 6 august, la New York, la 62 de ani. Deşi cvadruplegic şi respirînd asistat, Judt a continuat să-şi dicteze textele şi să ţină conferinţe pînă în ultima clipă. Un gînditor de marcă, „social-democrat universalist“, a scris de mai multe ori, foarte critic, la adresa României şi a susţinut mai multe prelegeri în ţară. Născut şi crescut în Marea Britanie, Tony Judt s-a specializat în istoria intelectuală a Franţei postbelice şi a predat din 1978 la New York University (NYU), unde a înfiinţat Institutul Remarque, efect al faptului că văduva scriitorului Erich Maria Remarque şi-a lăsat averea moştenire NYU, pentru înfiinţarea unui Institut de Studii Europene. Publicaţia New York Times consideră că Tony Judt a reprezentat întotdeauna ideea de intelectual francez angajat. În adolescenţă, a fost un sionist dedicat (deşi părinţii lui nu erau evrei practicanţi), petrecîndu-şi mai multe vacanţe ca voluntar în kibbutzuri. Şi-a schimbat radical opiniile politice după ce participat, tot […]
Acest comentariu – ca nuca-n perete! – pe marginea unui articol apărut nu în „România mare“ ori pe blogul lui Adrian Păunescu, ci în „Observator cultural“, mă uimeşte!
Memoria îmi e plină de anomaliile „iepocii“ în care partidul unic „era-n toate cele ce sînt“, dictînd „indicăţiile“ – de bună seamă… preţioase! – ale „tovarăşului“.
N-am fost de acord cu procesul stalinist în urma căruia N. Ceauşescu şi consoarta au fost ucişi; dar să-l considerăm pe acest paranoic „un erou civilizator“ mi se pare o enormitate!
Autorul comentariului la care mă refer cu strîngere de inimă aici ar putea avea o singură scuză: tinereţea şi necunoaşterea comunismului pe viu. De aceea, îl îndemn: mai documentaţi-vă, mai întrebaţi pe cei trecuţi de cincizeci de ani, mai meditaţi…
Pentru romani, comunismul a fost calea de iesire din feudalism si de intrare in modernitate. Caci acolo ne lasase istoria la sfaristul celui de-al doilea razboi mondial, in plin ev mediu. Ne aflam astazi la a doua sau a treia generatie incaltata, cum spunea un prieten al meu, a doua generatie care traieste in case cu mai mult de 2 incaperi, a doua generatie de salariati – ceea ce inseamna ca bunicii nostri traiau inca din munca campului. Inutil sa va mai spun cat sunt de inutile pretentiile noastre de integrare in civilizatia secolului XXI, cand majoritate statelor care si-o revendica au facut acelasi pas in urma cu 500-700 de ani. Noi nu am fost demni de un scuipat de-al lui Ceausescu, omul care ne-a scos in lume, cu bunele si relele sale. Singurul sau bai a fost conduita sa, care era media aritmetica intre un om de stat medieval si un om de stat modern. Iar el, ajungand sa creada el insusi in idealurile nobile pe care ni le insuflase, a subapreciat forta invidiei si rautati noastre, capabile sa intoarca cu raul binele facut. Mi se pare normal astazi, ca dupa ce l-am rasplatit atat de rau sa ne intoarcem acolo de unde El (caci sunt motive sa-l consideram noi, o biata societate tribala cu o mentalitate de nivelul paleoliticului, un erou civilizator) ne-a luat.