Congresul discret

Pentru un eveniment atit de important, gazduit pentru prima data (si ce sanse ar exista in precara noastra existenta ca asa ceva sa se repete?!), Congresul AICT – Asociatia Internationala a Criticilor de Teatru – s-a desfasurat cu o discretie neobisnuita. Luata de valul intimplarilor teatrale ce durau din zori pina in miez de noapte, nu am stiinta daca si in ce masura televiziunile si radiourile au inteles ca, alaturi de Festival, se mai petrecea si altceva. Insa ma indoiesc, cita vreme ziaristii si chiar unii critici de teatru pe care i-am intilnit la spectacole abia daca citisera cu atentie titlul secundar de pe pagina de garda a frumosului album al Festivalului, care anunta ca intre 1 si 6 noiembrie are loc si un congres. Ce e AICT sau, pe englezeste, IATC? O organizatie veche de cincizeci de ani, reunindu-i pe criticii din toata lumea, mai in fiecare tara in care se joaca teatru existind cite o „Sectiune nationala“. La noi, dupa revolutie, din pricini politice si nu numai, au existat chiar doua sectiuni, timp de citiva ani. Apoi, osmotic, pe nesimtite aproape, sectiunile s-au unit si interesul de scandal asupra acestei anomalii s-a stins, nu fara “pierderi colaterale