Conservatorism de ieri si de azi

Edmund BURKE Reflectii asupra Revolutiei din Franta Traducere Nemira, Seria „Societatea politica“, Bucuresti, 2001, 334 p., f.p. In Romania postcomunista, definirea termenului de „conservatorism“ este cit se poate de problematica. Prin aceasta notiune sint desemnate alternativ, de mediile de presa interne si internationale, evolutii politice, sociale, de mentalitate dintre cele mai diverse: aspiratia de intoarcere la legitimitatea constitutionala si la structura proprietatii de dinaintea sovietizarii fortate a tarii; legitimarea politicilor comuniste de dezvoltare, bazate pe forta si dictat, prin inducerea ideii ca, in esenta, Romania trebuie doar sa le continue, in conditii democratice si in „adevaratul“ lor spirit patriotico-tehnocratic; aparitia nostalgiei manifeste pentru politicile redistributive ale regimului ceausist; reunirea isteriei antioccidentale a propagandei comuniste si a temelor mesianismului etnic si antisemit interbelic, intr-un sintetic neo-nazism mioritic; resuscitarea cultului liderului providential; suspiciunea populara fata de procesul de privatizare; incercarile timide de a crea o sinteza de tip „thatcherist“ intre valorile patriotice si religioase traditionale si optiunea pentru economia concurentiala etc. Mult timp a contat ca de bun-simt ideea ca, pe masura ce Romania se integreaza in sistemul european, si spatiul ei politic se va organiza, in functie de polii ideologici consacrati ai batrinului continent, intr-o stinga „experimentala“ si o dreapta „conservatoare“. […]