Constantin de Chardonnet: spiritualitate, muzică şi poezie

„Dites-moi quelques vers/ je vous dirais qui vous êtes“ (Neumes, XI). Să te fi aflat în apropierea prietenească a unui artist rămîne un privilegiu, chiar dacă am trecut cu mare dezinvoltură pe lîngă personalitatea pasionantă a lui Dan Constantinescu, gîndind cu candidă inconştienţă că vom fi eterni. Dan Bocaniciu, Daniel Boc, Daniel Constantin, Constantin de Char­donnet, Fradre Constantin, să fie oare pseudonime sau metamorfoze ale celui care, din 1974, a optat pentru o transhumanţă artistică în limba franceză? La început, poetul prieten m-a însoţit în descifrarea de sensuri şi sintaxe poetice din versurile lui, ceea ce mi-a înseninat mai tîrziu dificultatea de a găsi repere în peisajul deconcertant al scrisului, muzicii şi desenului său. O familie spirituală, un gen proxim? Simplificînd, cîteva repere: Dante, pelerinajul cosmic, transcenderea prin iubire; magistrul dominican Eckhart, omul locuit de Dumnezeu; poeții metafizici elisabetani, armonia contrastelor, coincidentia oppositorum; Vasile Voiculescu, prin poezie spre mîntuire; O.V. de L. Milosz, poezia ca meditaţie transcendentală înconjurată de mister; familia celor écorchés vifs, „bolnavi de existenţă“.   Întrebat despre afinităţile sale elective, poetul preciza: „Să le zicem «selective», întrucît m-aş localiza singur într-o «modernitate reacţionară». Bacovia şi Voiculescu, Trakl şi Patrice de La Tour du Pin. Trubadurii şi Fernando […]