CORESPONDENŢĂ DE LA PARIS. Franţa şi libertatea

De cîţiva ani buni, sondajele îi aşezau pe francezi pe locul întîi în categoria popoarelor celor mai pesimiste, atît din Europa, cît şi din lume. Lucru destul de curios, ştiind că pe locurile de frunte la optimism se numără popoare din lumea a treia, despre care este uşor să bănuim că au mai multe probleme decît locuitorii din Hexagon, calificaţi de către economistul Michel Godet, acum cîţiva ani, drept „cei mai pesimişti, dar şi cei mai privilegiaţi“. Care să fie explicaţia? Incapacitate genetică şi socială la un sentiment durabil de fericire sau teamă de un viitor ameninţat de criza economică şi de dispariţia treptată a statului de drept? Lipsă de încredere în propriile forţe într-o lume globalizată, uzură a sentimentului naţional asaltat de formele omniprezente ale unor fata morgana populiste?   Întrebări rămase fără răspuns în faţa cursului imprevizibil al Istoriei. Ceea ce s-a întîmplat în zilele de 8 şi 9 ianuarie depăşeşte orice previziune şi orice analiză, înscriindu-se în categoria evenimentelor excepţionale capabile să marcheze cursul istoric rămas pînă atunci în spaţiul secret al timpului. Criza economică, teama de viitor au dispărut, lăsînd loc unui prezent, e adevărat, tragic şi nobil, acela al urgenţei de afirmare a voinţei comune […]