Cornul englezesc

Cărţile intermediază dialogul nostru cu personajele care ne devin prieteni, dar şi, atunci cînd sîntem autori, cu cititorii care devin prietenii scrisului nostru şi, în cazuri rare, chiar prietenii noştri. Am avut de cîteva ori şansa acestei memorabile compensaţii pentru salahoria anxioasă şi aparent deşartă a scrisului. Memorabile clipe, într-adevăr, cu atît mai mult atunci cînd „produsul“ livresc a trecut prin filtrul altei limbi şi a ajuns în faţa ochilor străinului într-o inevitabil relativă traducere. Cînd am citit, în 1996, în prestigioasa revistă Times Literary Supplement, recenzia la romanul meu Plicul negru, apărut în Anglia, la Faber & Faber, am fost uimit nu doar pentru că se acorda atenţie şi era elogiat un venetic din Europa de Est, ci mai ales de calitatea lecturii. Ba şi de o anume „complicitate“ ştiutoare a semnatarului, care mă situa literar undeva între Bacovia şi Caragiale! Eram flatat, fireşte, dar şi stupefiat peste poate. Am scrutat de cîteva ori numele din josul paginii pentru a mă convinge că nu este românesc, dar continuam să mă întreb dacă Paul (Bailey) nu era cumva fantoma lui Paul (Georgescu) migrînd pe Tamisa din apartamentul său din Sfîntul Constantin, din Bucureşti. I-am scris, grăbit şi incredul, cîteva rînduri […]