COSMOPOLIS. Alfonso Carlos Díez de Aux y Torrellas

S-au strîns cîţiva ani de cînd Al, un bun prieten torontez, m-a rugat să scriu o scrisoare la stăpînire, că ardea: băiatul lui petrecuse cîteva luni în Andaluzia şi, de grozav ce-i plăcuse, mai voia. Aşa că tatăl a purces la trimiterea de răvaşe către autorităţile de la Madrid, cerîndu-şi cetăţenia spaniolă înapoi. După o vreme şi mai multe răspunsuri în doi peri, m-a rugat să-i scriu regelui Spaniei, Juan Carlos de Borbón. Dacă nu credeţi că e uşor să scrii o scrisoare, să ştiţi că e şi mai chisnovat să-i scrii unui destinatar încoronat. Ca să mă documentez, inspir şi, poate, umilesc, prietenul meu mi-a dat un vraf de diplome medievale primite de strămoşii lui aragonezi, cîteva pagini copiate din Enciclopedia heraldică a marilor familii spaniole (apărută pe la 1665) şi o pagină scrisă de mînă, în care erau înşiraţi capii generaţiilor familiei sale din ultimele trei secole. I-am spus că ultima listă e incompletă: doar opt generaţii păreau a se fi fost născut în familia Díez de Aux între 1665 şi 1979. Al mi-a zîmbit, puţin mîndru, mai mult încurcat: – „În familia noastră, primii născuţi vin pe lume cînd taţii lor au cam cincizeci de ani. Şi […]