COSMOPOLIS. Ojurduişi?

Clipă, stai!   Ţi-ai pus perna sub cap şi, după ce o îndeşi mai bine să-ţi faci culcuş, în sfîrşit, capul pe pernă – buf! Uf! Dai s-adormi, deşi Moş Erogene mai bîzîie o tură de Barbie sau de Ken din cînd în gînd (e tîrziu, ăsta chiar nu doarme niciodată? Dar mai bine-aşa decît să te apuce spaima că nu te mai scoli). – "Ce-ai făcut azi?" îţi şopteşte o voce în ureche. – "Ce?" – "Ei, ai făcut ceva azi, sau s-a dus pe pustii şi ziua asta?" întreabă vocea, acum mai tare şi răguşită de autoritate sau, poate, de gin. O fi un demon în şomaj. Aşi! Ce’ş’ copil? E ghiavolul nesomnului. Uite că a tăcut de parcă n-a fost. Dar tot ţi-a băgat un cui. "Chiar aşa, ce-am făcut azi?" Dă-i şi recapitulează: ba gri banal, ba prostii verzi, te-ai mai şi enervat pe ăla care mînca seminţe în lift şi pe babuşca din metrou, care tot foşnea la punga aia pînă n-a găsit nimic în ea. Nu făcusem nimic rău, doar inocenţa e ce scazi din vinovăţie. Poate de-aia se zice că e bine să numeri oi şi nu tigri, ca să ieşi şi-n cîştig […]